Că ne place sau nu, adevărul este că ”Realitatea virtuală” nu mai este virtuală, este parte cu drepturi depline a realității, iar pentru din ce în ce mai mulți tineri ea este singura care există. Fiecare este cu realitatea lui, pe care o ia cu sine peste tot: în autobuz, în tren, în mașină, în lift, la masă și în pat. Cel care ”stă pe telefon” în metrou, asta face: se scufundă în realitatea lui, făcând abstracție de realitățile pe care ceilalți călători le cară, tot așa, peste tot. Fiecare își cară propriul Bine, Rău, Adevăr și Minciună peste tot, se cufundă în el, respingând faptul că poate exista un singur Adevăr, un singur Bine, un singur Rău. Iar ”bula” sa din social media îi întărește convingerile. Bune, rele, periculoase, benigne, nu contează.
Aceasta este, de fapt, marea schimbare de paradigmă în care nu mai avem o singură realitate, un singur adevăr și un singur bine, un singur rău și o singură dreptate. Cum spuneam și cu o altă ocazie, ”realitatea nu mai este o imagine unitară, mare, clară și a-tot-cuprinzătoare, ci este ca un fel de puzzle, pe care fiecare individ în parte și-l construiește cu informații pe care și le ia singur, de unde vrea și de unde simte el, din acel fluviu imens de informații, care-i inundă telefonul sau ecranul calculatorului”.
Aceasta este universul în care operează ”influencerul”, sau ”propăvăduitorul” – dacă este să folosim un cuvânt mai vechi, dar care, fundamental, se referă la același tip de acțiune. Amândoi, atât ”influencerul” cât și ”propăvăduitorul” încearcă să te convingă de ceva, să-ți modifice setul de valori, să-ți schimbe alegerea, decizia și acțiunea. Ce diferă, este felul în care urmăritorul, ”enoriașul”, participă la ”predică”. În timp ce, pe vremuri, enoriașul trebuia să facă efortul de a merge până la biserica-bulă, să-l asculte pe influencer, în zilele noastre, urmăritorul își cară propăvăduitorul peste tot cu el, având astfel acces direct și constant la predici.
Nu e deloc surprinzător să vezi că pentru a fi influencer sau propăvăduitor cerințele-s cam aceleași și că, practic, cam oricine poate fi influencer sau propăvăduitor cu puțin talent și perseverență Talent de a oferi explicații simple problemelor complexe și perseverența de a comunica non-stop, de a-ți clădi singur un piedestal pe care să-ți așezi statuia de fiecare dată când aceasta cade.
În termeni formali, este șocant să vezi cât de puține sunt condițiile pentru a fi un influencer! Din tot ce am găsit pe net la o căutare rapidă, prima și cea mai importantă condiție nu este legată nici de expertiză și nici de pregătirea într-un anume domeniu, ci doar de ”numărul celor care-l urmăresc”, de cât de extinsă este ”rețeaua” sa de contacte în social media (sau cât de mare este ”congregația” care-i ascultă predicile dacă este să ne ajutăm de termenul de ”propăvăduitor”, ca să înțelegem mai bine despre ce este vorba).
Dacă este ceva surprinzător, este ușurința cu care, în ciuda educației precare, cu ajutorul rețelelor de socializare nu mai ești un neica-nimeni care avea probleme să treacă de colțul străzii de frică să nu râdă lumea de el, ci ești un ”influencer”. Lipsa cunoștințelor de bază, uneori precaritatea în folosirea limbii române, nu mai constituie impedimente în relaționarea cu comunitatea, cu lumea și cu universul, ba din contră, sunt de mare folos. ”Vorbești pe limba celor mulți”, te ascultă lumea (”înțelegi tu ce vrea să pună” de câte ori nu ați văzut comentariul acesta!), găsești audiență până la capătul celălalt al lumii, ești influent și ”influencer”.
De ce funcționează marketingul pe bază de ”influenceri”? Pentru exact același motiv pentru care a funcționat mereu: pentru că lasă impresia de neutralitate, de lipsa unui interes direct, că e ”Ciucă-al-nostru” (ca să citez o replică celebră dintr-un film românesc). Există o familiaritate imaginară ce se creează între ”influencer” și urmăritorii săi, aceștia din urmă având falsa impresie că ”dacă eu îl știu pe el, și el SIGUR mă știe pe mine”.
Influencer-marketing a făcut ca și modul în care facem politică și campanii electorale să se schimbe radical, căci modul în care politicianul ajunge la electorat s-a schimbat radical. Altfel, mecanismele sunt similare, căci și marketingul politic tot același lucru vrea: să vândă ceva publicului.
Căci da, fiecare politician visează să fie un influencer, un propăvăduitor al propriului adevăr politic, al binelui public așa cum îl vede el, al dreptății sale și numai a lui. Da, politicianul încearcă – și uneori reușește – să vândă adevărul, binele și dreptatea sa proprie, astfel încât să pară că ele sunt adevărul binele și dreptatea tuturor. Aceasta este practic, preocuparea de zi de zi a politicianului, să convingă electoratul să-l urmeze pe calea lui, să-i ”cumpere” Adevărul, binele și dreptatea pe care încearcă să i le vândă. Da, politicianul încearcă să altereze imaginea de ansamblu pe care indivizii sau comunități de indivizi le au despre lucruri și fapte.
Nu are rost să spunem că sunt și state care se folosesc de influenceri pentru a-și atinge scopurile politice. De vreo 6 luni, nu știu dacă ați observat, este o invazie de site-uri, care mai de care mai ”neutre” care pompează non-stop în noi mesajul că ”înainte era mai bine”: poze, mesaje, filmulețe, sunt pline rețele sociale de mesaje care propovăduiesc nostalgia pentru ”timpurile în care nu eram colonia occidentului” (fără să ne spună că eram colonia USRSS), pentru ”mâncarea fără e-uri (fără să menționeze nimic despre lipsa de alimente din România comunistă”, pentru ”viața simplă de la țară” (fără să menționeze de crimele colectivizării). Da, toate acele site-uri și conturi sunt ”influenceri” care vor să modifice atitudinea românilor față de apartenența noastră la NATO și Uniunea Europeană, față de sistemul democratic din România – așa prăpădit cum este el, dar este la ani-lumină de ce e în Rusia.
De ce campanii politice cu ”influenceri”? Și aici am în vedere persoane reale, site-uri de pseudo-știri sau conturi false… E simplu: influencerii sunt (pot fi) mulți dar relativ ieftin de contractat și operat, au un grup de urmăritori relativ compact ca valori și interese, iar efectul multiplicator este mai simplu de implementat și de urmărit. E ca un roi de albine ce muncesc individual, rezultatul final, pe care niciunul nu-l poate realiza singur, fiind fagurele.
Mulți oameni cad în capcana lor, căci este mult mai confortabil să ai certitudini decât îndoieli, să ți se confirme și dintr-o altă parte că ceea ce crezi tu este împărtășit și de mulți alții: teama de bătrânețe și de căderea în irelevanță, incertitudinile zilelor de azi, fuga de responsabilitatea pentru deciziile (proaste) luate în viață, etc, etc, etc. Și, cum spuneam și altă dată, fiecare își alege acele informații care îi dau dreptate și îi întăresc propriile-i convingeri și păreri, nu va căuta informații, nu va căuta păreri și postări care să-i pună la îndoială opiniile și convingerile.
În fine, o ultimă remarcă: Atenție! Influencerul o să vrea să devină din propovăduitor, profet! E plină istoria de falși profeți și de ticăloși.
