Eseiștii Language Matters au primit provocarea editorilor și au reflectat asupra unei teme de actualitate, ce stârnește dezbateri: cu câtă gândire critică investesc influencer-ii conținutul pe care îl propun comunităților lor online. Astăzi, Alexandru-Virgil Arnăutu, student la Facultatea de Filosofie a Universității din București semnează un eseu care analizează legătura dintre exercițiul notorietății în social media și gândirea critică.
Gândirea critică înţeleasă ca o atitudine şi folosită de influenceri ar putea fi o reţetă de succes. Un influencer dispune de accesul la un public mai larg decât o persoană obişnuită, implicit un astfel de conţinut ar avea un impact mai mare, dar şi o responsabilitate pe măsură. Totuşi trebuie să înţelegem importanța unui astfel de parteneriat și cum ar funcţiona acesta.
Un argument relevant este cel al nevoilor. Lipsa gândirii critice atât ca materie, cât şi ca atitudine este evidentă în România. Cu cât este păstrat un aer de ambiguitate în ceea ce priveşte noţiunea de gândire critică, cu atât mai mulţi oameni nu o vor găsi utilă. Această ambiguitate este pe gustul persoanelor publice, care preferă să complice inutil conceptul, până în punctul în care ni se dă impresia că avem nevoie de o anumită acreditare academică pentru a putea înţelege ce este gândirea critică. Nu susţin faptul că gândirea critică este un simplu concept pe care îl poate explica oricine, ci mai degrabă că oricine e dornic să îl înţeleagă o va putea face cu uşurinţă.
Influencerii au un rol aparte în lumea noastră, o lume construită în jurul conexiunii facile şi imediate, acompaniată de un flux informaţional uriaş. Spre deosebire de alt moment istoric, când metodele de comunicare erau diferite şi persoanele publice aveau un acces mai restrâns la publicul lor, acum influencerii ne pot apărea pe ecran oriunde şi la orice oră. În sine, acest aspect este problematic din perspectiva acaparării timpului nostru liber şi din incapacitatea noastră de a delimita clar influenţa pe care o are conţinutul pe care îl consumăm. Influencerii pot să ne schimbe percepţia despre gândirea critică şi puterea ei, livrând un conţinut menit să ne evidenţieze importanţa şi utilitatea ei în viaţa noastră de zi cu zi.
Trebuie să existe un mecanism care să asigure o rata de succes mare în rândul tinerilor, ei fiind majoritatea care intră în contact online cu influencerii. Nu cred că există o reţetă perfectă, dar consider că sunt anumiţi parametri care trebuie îndepliniţi pentru a asigura un mediu sigur şi oportun învăţării.
În primul rând, tinerii trebuie să înţeleagă ce este gândirea critică, pentru că altfel ar exista o barieră informaţională. Sursele folosite de influenceri ar putea fi chiar podcasturile Language Matters despre gândire critică sau alte articole şi lucrări academice care au ca obiectiv explicarea conceptului. Menționarea surselor folosite este crucială pentru formarea unei relaţii de încredere între cel care vizioneză şi influencer, respingându-se astfel ideea de încredere oarbă în orice există pe internet.
În al doilea rând, influencerul ar trebui să vadă gândirea critică ca atitudine pe care oamenii să o aibă când interacţionează cu orice situaţie sau tip de conţinut. Dacă influencerul care discută despre gândirea critică este pasionat de cinematografie, ar trebui să se folosească de gândirea critică în analiza filmelor. Dacă este pasionat de istorie, evenimentele care au schimbat cursul acesteia ar trebui privite cu spirit critic. Ce trebuie să ştim este că nu e nevoie să ne restrângem varietatea domeniilor discutate de aceşti influenceri. Doar aşa putem avea un impact mai mare deoarece, publicul este divers, dacă nu ca vârstă, în orice caz interesele acestuia diferă.
În ultimul rând, crearea și menținerea unor formulare deschise pentru tinerii care urmăresc teme de gândire critică ar putea fi de ajutor. Oamenii tind să înţeleagă mai bine un concept în momentul în care este aplicabil la problemele lor. Cheia este de a identifica numeroasele momente din viaţa noastră care necesită gândirea critică. Formatul ar fi anonim din două motive, protecţia datelor şi folosirea exemplelor în alte materiale pentru a susţine ideea că puterea pe care o avem noi este mai mare decât credem în interacţiunea cu o problema, oricare ar fi natura ei.
În cazul celor care nu gândesc, asta fiind privită drept o alegere, situaţia nu este una fericită. Limitările puse de noi înşine ne vor opri din a face orice avans pe plan personal, fiind constant în dezavantaj față de cei care gândesc critic. Orice informaţie ar fi preluată ca atare din spaţiul public, deciziile noastre s-ar baza pe instinct, impuls şi emoţie şi nu pe raţiune şi răbdare. Lumea celor care nu gândesc critic este una simplă şi lipsită de orice dorinţă de a cunoaşte ce este în spatele unei simple ştiri, eveniment sau trăire. Contează să gândesc? Întrebarea în sine este vitală pentru a putea supravieţui într-o lume în care informaţia este cea mai puternică resursă.
