Narațiunile războiului
războiul narațiunilor

Fact
Checking

Gândire
Critică

Cercul
ideilor

Lingurița
cu arsenic

Breaking
the news

Evenimente

Evenimente

Video. Cosmin Popa, istoric: „Instabilitatea creează frică, iar frica are nevoie de soluții și de răspunsuri simple. Or, tocmai aceasta este iluzia pe care o oferă propaganda rusă: că dă aceste răspunsuri simple.”


Anul acesta, 72 de state trec prin runde electorale la toate nivelurile. România și Republica Moldova nu fac excepție. Cum arată tabloul electoral din România și Moldova, precum și narațiunile propagandistice ale Kremlinului cu acest conflict armat la granițe.

Cosmin Popa: Sigur că, privit din perspectiva conflictului din Ucraina, șirul acesta de alegeri din Europa și nu numai, dar în special din Republica Moldova și din România, poate fi considerat un adevărat torent de oportunități. Pentru toată lumea. Oportunități care, pentru statele care se opun Rusiei și pentru formațiunile politice – pentru că în cea mai mare parte vorbim despre alegeri democratice – sunt oportunități pentru cetățenii care participă, dar în egală măsură și oportunități pentru Rusia și acțiunile ei intruzive, care, spre deosebire de ceea ce se petrecea în urmă cu câțiva ani sau chiar și la începutul războiului din Ucraina, în momentul de față s-au petrecut deja câteva mutații foarte importante. Și, dacă vorbim din perspectiva Rusiei, cea mai importantă este că putinismul s-a transformat dintr-o dintr-o complicitate politică într-un curent ideologic legitim. Sigur că acest curent ideologic ”dizolvă” războiul din Ucraina în diverse alte probleme culturale și politice mult mai largi: problema migrației necontrolate, problema conflictului între tradiție și modernitate, problema minorităților sexuale și raportarea societății la ele și așa mai departe. Deci, cum spuneam, îl plasează într-un fals context cultural și politic mai larg, tocmai cu scopul de a scoate de pe agendă problema morală. Și problema de drept internațional. Adică este o încercare de a transforma o crimă cu premeditare într-un omor pasional, în care lucrurile sunt, de obicei, destul de neclare, destul de încărcate emoțional și guvernate de momentul tragic, nu atât de intențiile ucigașului. De altfel, tot acest discurs este menit să șteargă granițele între călău și victimă, între criminal și victimă. Deci, din acest punct de vedere, întregul șir de alegeri care ne stă în față reprezintă o oportunitate fantastică pentru Rusia de a-și promova programul politic cu scopul torpilării acestei oricum fragile solidarități formate în jurul Ucrainei.


Și noi cum răspundem acestor oportunități?

Cosmin Popa: Când vorbim despre răspuns în societățile democratice, trebuie să ținem seama de faptul că este foarte complicat să articuleze o reacție unitară la pericolele cu care se confruntă aceste societăți. Pentru că, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în regimurile autoritare, aici statul nici nu controlează deplin societatea, ci mai degrabă o reglementează. Sub pretextul și acoperirea libertății de opinie este aproape imposibil să interzici exprimarea unor opinii contrare  fundamentelor culturale, politice, ideologice ale societății. Iar răspunsul comunității democratice ține foarte mult de capacitatea fiecărui individ și a colectivității, în ansamblul ei, de a-și exersa spiritul critic. Or, tocmai aceasta este avantajul propagandei rusești. Pentru că ea pur și simplu amorțește spiritul critic al societăților, al indivizilor, împiedicând articularea unui răspuns coerent la aceste pericole.

Cum răspundem noi? Nu putem răspunde decât printr-o informare cât mai bună, din mai multe surse, și trebuie să admitem faptul că felul în care fiecare dintre noi ne raportăm la ce se întâmplă în Ucraina, dar și ce se întâmplă legat de Rusia în celelalte țări depinde foarte mult de convingerile intime ale fiecăruia. Dacă unii dintre noi nu văd foarte, foarte clar avantajele democrației, este de așteptat ca ei să fie mai puțin sensibili la aceste provocări, la adresa democrației, la aceste interogații rău-voitoare cu privire la necesitatea și funcționarea democrației, care sigur că nu este dincolo de orice critică. Este totalmente perfectibilă.

Cu siguranță soluțiile la problemele democrației nu stau în autoritarism și nici în populism.

Cosmin Popa

Ce doresc statele autoritare să ne facă să credem? Că există o alternativă viabilă și funcțională la democrația liberală. Deci, asta înseamnă că suntem într-o situație asemănătoare cu cea din timpul Războiului Rece, când mulți considerau că au de ales între democrația de tip occidental de tip american și comunismul de tip sovietic. La fel și astăzi:  alegerea pare să fie doar între cele două tipuri de regimuri politice. Oricând ne confruntăm cu astfel de situație, lucrurile devin destul de volatile, destul de imprevizibile. Mai mult decât atât, există tentația de a pune sub semnul întrebării și de a analiza rezultatele întregului exercițiu democratic al unor societăți, atunci când ele pot alege între două tipuri de regimuri politice. Cu siguranță apare și întrebarea dacă democrația a fost bună și a funcționat și dacă mai merită să o menținem. Deci, din acest punct de vedere, avem de-a face cu suprapunerea, în opinia mea, evidentă între politica distructivă ideologică a Rusiei și acest moment de bilanț din istoria societăților democratice. Și când mă refer la istoria societăților democratice, nu mă refer doar la noile democrații de după căderea comunismului, mă refer și la democrațiile mai vechi. Se confruntă și ele cu provocări oarecum oarecum asemănătoare.

Ne lipsește sentimentul urgenței. Ce anume îl poate stârni totuși?

Cosmin Popa: Sigur că lipsește acest sentiment al urgenței și lipsește sentimentul pericolului. Practic, dacă vorbim despre un succes indiscutabil al discursului populist și antidemocratic este acela că pur și simplu a amorțit instinctul de conservare al democrațiilor. Prin relativizare, abstractizare, acest instinct de conservare tinde să slăbească, tinde să adoarmă. Pentru că este foarte simplu pentru dușmanii democrației: întâi de toate, încearcă să ne convingă pe toți că schimbările nu vor fi atât de mari și că, de obicei, vor fi în bine. Asta ne face pe foarte mulți dintre noi să nu conștientizăm foarte bine pericolul. Pe lângă aceasta, e o muzică de fond mediatică legată de diversele conflicte – a fost conflictul din Ucraina, apoi cel din Orientul Mijlociu, apoi cel din Marea Roșie, cu ramificațiile lui, potențialul conflict între Israel și Iran și așa mai departe – or, asta a făcut ca lumea, în societățile occidentale, să se obișnuiască cu ideea războiului că el se desfășoară undeva departe. Că pe fond, nu ne afectează. Sigur că foarte multă lume vede că lanțurile logistice sunt perturbate. Sigur că eu admit faptul că multe din procesele economice care se petrec în acest moment sunt motivate și de dorința jucătorilor de a-și mări profiturile. Însă, pe de altă parte, ar fi nedrept să nu admitem că mult din ceea ce vedem că se întâmplă în economie, în finanțele internaționale, se datorează și acestei perturbări a lanțurilor logistice, a traseelor economice, a traseelor de transport care s-au tradus, în cele din urmă, prin creșteri masive de costuri, prin mutații tehnologice. Amintiți-vă de criza cipurilor din industria auto și nu numai. Toate aceste lucruri arată că suntem într-un proces de reașezare economică, o reașezare care se petrece pe fondul războaielor și mai ales pe fondul sfârșitului iluziei că democrațiile și puterile autoritare pot colabora pe termen lung. În principal în chestiunile economice.

Rusia este clar hotărâtă să fractureze, să continue fracturarea Republicii Moldova

Cosmin Popa

De ce credeți că e o iluzie?

Cosmin Popa: Este o iluzie pentru că, spre exemplu, transformarea Chinei în atelierul de asamblare și uzina de producție a industriei mondiale a reprezentat o capcană pentru însăși industria mondială. De ce? Pentru că a pus mari capacități de producție sub controlul unui guvern autoritar ale cărui obiective țin în primul rând de control și de convertirea acestui control în putere politică. Sigur că China a prezentat o serie de avantaje pentru corporațiile occidentale, însă pandemia a arătat foarte limpede că un guvern autoritar, cum este cel chinez, nu are niciun fel de scrupule în a monetiza o tragedie internațională, deși se poate spune cu un anumit grad de certitudine că a avut o contribuție semnificativă la pornirea acesteia.

În momentul de față, China acordă un amplu ajutor tehnologic, economic și financiar Rusiei. Chiar dacă o face, dacă vreți, mult mai discret decât o făcea la începutul războiului, dar o face de o amploare mult mai mare. Pentru că, dacă vorbim despre colaborarea pe termen lung între puterile autoritare și puterile democratice, avem în vedere în primul rând China, în momentul de față. Și asta arată că această posibilitate despre care vorbeam este doar o iluzie. Mai devreme sau mai târziu, China tinde să se comporte ca o capcană pentru capacitățile tehnologice și industriale occidentale, pentru că aceasta este logica lucrurilor. Este un guvern pentru care controlul exercitat atât asupra propriei populații, asupra economiei, cât și asupra economiei mondiale și regionale este o chestiune de supraviețuire. Sigur că asta înseamnă, în plan economic, o serie de costuri suplimentare, o serie de mutații menite să readucă sub controlul politic, democratic și occidental capacități importante de producție. Însă, în absența unui astfel de proces, este foarte complicat să ne închipuim că democrațiile pot rezista.

Care credeți că sunt obiectivele de propagandă ale Rusiei în Moldova și România în acest an?

Cosmin Popa: Legat de Moldova, nu mai putem vorbi doar despre propagandă. Sigur că propaganda este o componentă importantă și, în momentul de față, este un substitut al incapacității Rusiei de a efectua un desant militar și este un substitut foarte, foarte eficient. În momentul de față, Rusia este clar hotărâtă să fractureze, să continue fracturarea Republicii Moldova, să împiedice legitimarea unor decizii politice strategice în Moldova și o face pe mai multe planuri. O face în primul rând potențând sau provocând o posibilă răscoală în Găgăuzia. Găgăuzia este mult mai importantă, nu numai pentru că acolo se află un contingent semnificativ – să spunem, între 100.000 și 125.000 de găgăuzi rusofoni, tradițional pro-Kremlin – dar trebuie să ne gândim puțin și la faptul că Găgăuzia are și un statut special în interiorul Republicii Moldova. Spre deosebire de ceea ce avem în Transnistria, Găgăuzia este lipsită de atributele suveranității militare: nu are miliție proprie, nu are formațiune armată, fapt care o califică în postura de jertfă sacrală ideală a guvernului, a regimului Maia Sandu de la Chișinău.

Rusia potențează cu tot ce îi stă la dispoziție izbucnirea unei răscoale, unei revolte civice în Găgăuzia. Și o face în mod direct, prin intervenția de zi cu zi în Găgăuzia. Sigur că formarea Blocului Politic Victoria a lui Ilan Șor la Moscova, așa cum spune și Octavian Țâcu, are valoarea unui guvern în exil moldovean la Moscova. Nu este doar formarea unui partid politic de opoziție. Mai mult decât atât, Rusia este în cursul construcției unor montaje politico-ideologice propagandistice explozive pentru Moldova. De exemplu, Eugenia Guțul, așa-zisul bașcan al Găgăuziei, a anunțat că pensionarii din Găgăuzia vor primi din partea Rusiei un supliment la pensiile pe care le primește sistemul de asigurări sociale din Moldova, dar un supliment – ATENȚIE – care se va primi prin intermediul băncii rusești a complexului militar-industrial și principalul canal de finanțare a activităților militare rusești, printr-o soluție de plată MIR, care se află sub sancțiuni internaționale împreună cu banca ce ar urma să furnizeze acest ajutor.

Este un amestec extrem de exploziv: populația găgăuză trebuie să primească acest ajutor din partea Rusiei printr-o bancă rusească aflată sub sancțiuni, timp în care Guvernul de la Chișinău pregătește nu doar alegerile, dar și un referendum legat de aderarea la Uniunea Europeană și în care se discută despre aderarea Moldovei la cel puțin o parte dintre sancțiunile financiare. Deci, s-ar putea ca la un moment dat, Guvernul de la Chișinău să fie obligat să oprească acest ajutor sau accesul la acest ajutor, iar condiționările tehnice impuse de Rusia exact asta vizează. Deci, pe cale de consecință, în perioada care va veni interpușii lui Șor, interpușii Moscovei de la Comrat, vor cere lucrurile cele mai absurde, vor face cele mai revoltătoare gesturi, astfel încât să determine o reacție contondentă a Chișinăului, care, la rândul ei, să determine o revoltă civică în Găgăuzia și, de ce nu, să atragă după sine acuzații de încălcare a drepturilor omului. Pentru că Găgăuzia nu are nimic altceva decât propaganda cu care să lupte împotriva Chișinăului. Nu are formațiuni militare, nu are poliție proprie. Deci se califică în postura de jertfă, ceea ce arată foarte limpede, încă o dată, cinismul celor de la Kremlin, care nu se dau de la nimic în lături pentru a obține o situație de criză în state și în teritorii pe care le consideră ca făcând parte din sfera lor de influență. Iar aici, ca de obicei, în spațiul de limbă rusă, racordat totalmente la propaganda rusească, lucrurile sunt foarte simple.

Toate narativele Kremlinului se bazează pe existența unui auditoriu deja captivat de mesajele propagandei, un auditoriu care nu este foarte sofisticat, total lipsit de spirit critic.

Cosmin Popa

Toate narativele Kremlinului se bazează, în mare măsură, pe ignoranța auditoriului. Trebuie să spunem foarte clar acest lucru. Nu e nevoie să ne ascundem după formule meșteșugite. În momentul în care Ilan Șor declară că Polonia, o țară importantă în imaginarul politic rusesc, vrea să transforme republica, cum le place lor să spună – pentru că, ei când spun Republica, se gândesc la Republica Sovietică, nu se gândesc la Republica Moldova de astăzi – într-o tabără pentru refugiații africani arată foarte clar care e nivelul intelectual al auditoriului.  

Va urma teza obligativității declarării copiilor drept homosexuali și a schimbării sexului, care este des vânturată în cercurile care gustă propaganda rusească, și alte asemenea: teza înarmării până în dinți a Moldovei și transformării ei în poligon pro-Occidental împotriva Rusiei și așa mai departe. Toate aceste lucruri se bazează pe existența unui auditoriu deja captivat de mesajele propagandei, un auditoriu care nu este foarte sofisticat, total lipsit de spirit critic. Sigur că noi putem să zâmbim, însă este materialul ideal pentru revoltele civice aducătoare de mari necazuri. Cu cât o populație este mai ignorantă, cu atât este mai dependentă de mesajele propagandistice la care este sensibil. Deci, din acest punct de vedere, dacă vreți, Găgăuzia este un punct slab și periculos pentru Moldova. Sigur că Moldova va trebui să folosească foarte bine bisturiul și discursul pentru a extirpa acest rău. Însă să știți că hotărârea și forța trebuie să fie cele ale spadei atunci când o va face.

Ce impact poate să aibă aceste diversiuni asupra României?

Cosmin Popa: Această diversiune asupra României poate produce mai multe efecte. Prima, primul și cel mai important, poate să submineze de o manieră foarte hotărâtoare cursul european al Republicii Moldova. Doi: poate crea și poate argumenta percepția faptului că această politică occidentală a guvernului de la Chișinău poate genera în Moldova un nou război civil. Asta în cazul în care considerăm războiul din Transnistria ca fiind unul civil, ceea ce, în opinia mea, nu a fost. Nu a fost, așa cum nici cel din Donbas nu este un război civil, așa cum vrea Rusia să acrediteze ideea. Trei: cred că o eventuală transformare a Moldovei într-un poligon de încercări poate crea probleme suplimentare și pentru frontul din Ucraina. Pentru că poate transforma Moldova într-o bază pentru anume tip de operațiuni ale Rusiei împotriva Ucrainei și împotriva României. În mod constant, regiunile rusofone din Basarabia au fost și sunt folosite de Rusia ca bază de operațiuni împotriva României de tot felul. Aceasta nu este ceva nou. Asta a făcut Uniunea Sovietică din 1924 de la Tatarbunar. Am mai reușit o dată. Apropos de Găgăuzia, Uniunea Sovietică a mai reușit o dată să transforme România într-o imagine a șovinismului naționalist retrograd. După Tatarbunar, în 1924, dacă ne amintim de filipicele lui Romain Rolland sau ale lui Thomas Mann, ca să nu mai vorbim de propagandiști de genul lui Henri Barbusse împotriva regimului retrograd de la București, când la Tatarbunar a fost, ca și acum, pur și simplu o diversiune bazată pe existența unei rețele de sabotaj sovietic în Basarabia și pe răspândirea intensă a unei minciuni, anume că Armata Roșie deja se îndreaptă către Basarabia și că a reușit să înlăture rezistența unităților românești de la graniță. Nu e foarte complicat. Adică rețetele sunt clasice. Rusia nici măcar nu trebuie să inoveze. Sigur că acum putem folosi o bancă, putem folosi mai mult tehnologiile noi, dar am să vă spun ceva: Găgăuzia nu este un teritoriu în care tehnologiile noi să aibă mare impact, pentru că cea mai mare parte din propaganda rusească se bazează pe televiziune, ca și în Federația Rusă. Asta este specificul consumului media al auditoriului propagandei putiniste în astfel de zone. Impactul României este foarte mare. Sigur că o astfel de evoluție în mod legitim ar pune sub semnul întrebării pentru că se adresează riscurilor majore și foarte personale – e vorba despre posibilitatea de a avea sau nu un război în Moldova sau posibilitatea de a avea sau nu revolte. Ar putea pune sub semnul întrebării necesitatea, utilitatea și parcursul pro-occidental al Republicii Moldova. Cel puțin o parte dintre cei care încă nu sunt foarte hotărâți cu privire la avantajele acestuia.

Convingerea mea este că foarte multe din acțiunile pe care le întreprinde Rusia – nu numai în Republica Moldova, dar și în Georgia, unde  guvernul pro-rus se căznește de ceva timp și aproape a reușit să adopte o legislație asemănătoare cu cea din cea din Rusia, practic o legislație care să-i ajute să lupte împotriva opoziției politice – întreprinde lucruri asemănătoare în mai multe țări foste membre ale Uniunii si foste republici ale Uniunii Sovietice.

De curând, la Moscova s-a lansat o organizație așa-zis non-guvernamentală, pe numele ei Evrasia, al cărui obiectiv este combaterea influenței occidentale în fostele republici sovietice. Faptul că ei scot finanțarea inițiativelor pro-Kremlin din aceste țări, din proximitatea acuzației de trădare și încearcă să le dea o onorabilitate specifică până acum proiectelor occidentale, proiectelor de cercetare, proiectelor de colaborare transfrontalieră,  arată un lucru fundamental: că există o cantitate critică de auditoriu pentru care putinismul este un curent politic legitim.

Lucrurile astea nu sunt întreprinse de Moscova la întâmplare. Ele se supun unei logici de acțiune. Din acest punct de vedere, pentru Kremlin este primul și cel mai important obiectiv este să semene confuzie, anarhie în teritoriile de care este interesat direct, urmând să transforme această instabilitate în oportunități de acțiune. El nu are întotdeauna un program foarte bine stabilit, foarte clar, o succesiune planificată de acțiuni, dar este extrem de important ca Rusia să genereze la granițele sale instabilitate. Instabilitatea este un obiectiv politic al Rusiei. Sigur că noi nu suntem obișnuiți să gândim astfel, însă instabilitatea este, dacă vreți, cel mai favorabil teren pentru propagarea influenței rusești. Pentru că instabilitatea creează frică, iar frica are nevoie de soluții și de răspunsuri simple. Or, tocmai aceasta este iluzia pe care o dă propaganda rusă: că dă aceste răspunsuri simple.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.
Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. va rog sa ne contactati!

Alte Articole