Interviu pentru site-ul languagematters.ro cu Melissa Hersh, cercetător, consultant și expert în securitate cibernetică în sectorul energiei nucleare și strategii internaționale în sectoarele energie, sănătate, alimentație și apărare
Când regizorul Christopher Nolan i-a spus fiului său adolescent despre planurile sale pentru filmul Oppenheimer, fiul său i-a replicat că subiectul nu mai interesează pe nimeni, a mărturisit Nolan pentru New York Times. Preocupați de încălzirea globală, oamenii nu au mai considerat armele nucleare o amenințare, iar generațiile care nu au simțit niciodată teama sau greutatea morală a acestora le consideră subiect pentru manualul de istorie. Fiul lui Nolan pare contrazis de box office-ul filmului, numeroasele premii internaționale, printre care și cele șapte premii Oscar primite recent de peliculă. Dincolo de invadarea Ucrainei de către Rusia, care menține pericolul nuclear atât prin amenințările lansate de la Kremlin, cât și prin atacul și ocuparea centralei nucleare ucrainene de la Zaporojie, mai e ceva ce se adaugă la creșterea interesului pentru tema energiei nucleare- folosită în scopuri comerciale, energia produsă de mini reactoare nucleare este o formă de energie curată, alături de cea obținută din surse regenerabile.
Se așteaptă creșterea cu 1 miliard de oameni, ceea ce estimează populația globului la aproximativ 8,5 miliarde până în 2030. Printre numeroasele preocupări, creșterea consumului de energie obținută prin folosirea combustibililor convenționali ar putea avea un impact mare asupra epuizării acestora și ar deveni o problemă globală serioasă. Căutările pentru găsirea surselor de energie curată au început demult. Energia nucleară este în continuare subiectul unor atitudini ostile adoptate de un număr de guverne din lume care limitează construirea sau funcționarea continuă a centralelor electrice. Frica pentru catastrofele de tip Cernobîl și Fukushima exacerbează lipsa de popularitatea a energiei produse de reactoare nucleare. SUA, în prezent cel mai mare producător din lume, se bazează pe energia nucleară pentru 20% din producția totală de electricitate. Prin combinarea surselor regenerabile de energie cu centralele nucleare, cererile viitoare de energie pot fi îndeplinite la un anumit nivel de siguranță și de fezabilitate economică; de exemplu, dacă prețul gazelor naturale crește brusc, acest sistem de energie hibridă nuclear-regenerabilă poate fi o alternativă potrivită pentru a înlocui dependența de gaze naturale.
România și Polonia sunt țările Uniunii Europene care vor produce energie cu reactoare nucleare la scară mică, ca substitut pentru energia clasică produsă de cărbune sau gaz. București-ul și Varșovia au luat inițiativa. România și Polonia vor oferi Europei lecții care pot fi învățate pentru a înțelege mai bine care factori vor modela viitoarele acorduri de cooperare în domeniul energiei nucleare din alte țări și care instrumente de politică vor fi cele mai eficiente în modelarea preferințelor acelor țări. De asemenea, se vor desprinde concluzii importante despre potențialele amenințări reprezentate de țările cu regimuri autoritare precum China și Rusia care au interese pe continent.
România este totuși prima țară din UE care a acordat aprobarea inițială de reglementare pentru noua tehnologie, propunându-și să instaleze cel puțin unul dintre cele șase reactoare miniaturale planificate la Doicești, Dâmbovița, până în 2030. Prin urmare, România se află în avangarda înlocuirii surselor poluante de energie, contribuind esențial la transformarea Uniunii Europene într-un lider în tehnologii curate.
De unde să începem să înțelegem corect noile proiecte nucleare comerciale? Ce reprezintă un proiect nuclear comercial care folosește mini reactoare? De unde începe o informare greșită, malițioasă sau defectuoasă și ce fel de capcane sunt eficiente în acest sens?
Melissa Hersh: Reactoare de apă ușoară sau reactoare modulare mici, care sunt construite pe centrale existente sunt în funcțiune de aproximativ 50 de ani și lucrează deja. Sunt folosite în submarinele nucleare. Deci, nu vorbim de o tehnologie nouă. Reactoare modulare mici și, ar trebui să avertizez că nu sunt un expert tehnic, au fost construite cu lecțiile învățate pentru a fi mai rezistente la proliferare, pentru a fi mai sigure, oferind noi posibilități. Cred că reactoarele nucleare sunt în curs de demonstrație și multe laboratoare și universități nu doar din Statele Unite, ci și din alte părți ale lumii, probează avantajele acestei tehnologii.
În ceea ce privește amenințările cu care ne confruntăm, au existat preocupări geostrategice cu privire la utilizarea de către Rusia și China a întreprinderilor lor de stat integrate vertical pentru a exercita influență asupra țărilor exportatoare sau națiunilor gazdă care ar importa aceste tehnologii. Statele Unite nu au întreprinderi de stat, au un sistem bazat pe piață, astfel încât relația este între furnizorul de tehnologie și națiunea gazdă. Cu toate acestea, există întotdeauna o relație care se manifestă între națiunea exportatoare și națiunea gazdă și se consideră cu siguranță că aceasta este o relație strategică pe termen lung. Având în vedere ceea ce am văzut, în special în ceea ce privește gazul natural, și Rusia a folosit gazul ca armă, s-a creat mult haos pentru multe state europene. Cu siguranță în Europa, unde se află România, dar România nu este foarte dependentă de combustibilii fosili din Rusia, există o preocupare: ne mai putem baza pe un partener care nu este de încredere pentru securitatea noastră energetică? Deoarece securitatea energetică sau electricitatea este necesară ca o infrastructură critică de salvare pentru oameni, la fel ca apa, la care se adaugă telecomunicațiile fără de care nu putem trăi foarte mult, deci, dacă aceste servicii sunt întrerupte, este posibil să existe o divizare socială crescută și un potențial de violență și haos. Soluția pentru a evita toate acestea vine dinspre energia nucleară. Chiar și reactoarele nucleare tradiționale, care durează mai mult timp pentru a fi construite, sunt o completare bună pentru sursele regenerabile, dar nu se vor integra la fel de ușor într-o microrețea așa cum o face un reactor modular mic. Una dintre tendințele pe care le vedem în Statele Unite este că principalele state producătoare de cărbune sunt cele care vorbesc public despre introducerea energiei nucleare în statele lor. Constatăm că, dacă procedezi așa, pe măsură ce centralele pe cărbune se retrag până în anul 2030, deci dacă începi proiectul nuclear în același timp cu retragerea centralei, se anticipează o reducere de 15 până la 35 la sută a costurilor.
”Vidul de informații poate exista ca urmare a lipsei de interacțiune cu publicul sau a nefurnizării unor explicații despre ce este energia nucleară.”
În cercetarea pe care am făcut-o pentru acest interviu am găsit că există aproape 110 reactoare mici în întreaga lume. Din acestea, primul reactor cu șase module va fi în România. Am decis să fim pionieri în acest tip de energie. Dar vrem să fim foarte bine informați despre aceasta. De aceea întrebarea mea este cum să înțelegem corect acest tip de energie? Am dori să înțelegem corect beneficiile acesteia pentru că există o mulțime de întrebări și probleme nerezolvate, precum costurile mari, siguranța în ceea ce privește deșeurile nucleare și proliferarea.
Melissa Hersh: Vidul de informații poate exista ca urmare a lipsei de interacțiune cu publicul sau a nefurnizării unor explicații despre ce este energia nucleară. Aveți Cernavoda: cum este aceasta diferită? Există o expunere diferită? Nu, nu este o expunere diferită? Și implicarea tuturor părților interesate este foarte necesară. Nu este suficient să bifezi căsuța și să faci o discuție, o singură dată. În Statele Unite trebuie să ne suflecăm mânecile, să fim acolo și să facem o muncă grea. Asta înseamnă, de asemenea, să ai nu o investiție financiară, ci o investiție în timp și să demonstrezi că prețuiești comunitatea. Ceea ce îmi place la proiectul și oportunitatea de la Doicești, acești oameni au făcut servicii pe termen lung, valoroase, au oferit energie esențială acestei națiuni. Deci, ei au ocazia să ofere din nou un serviciu valoros țării lor, fiind capabili să susțină energia nucleară și economia. Și au această oportunitate. Cu toate acestea, efortul necesită implicarea multor părți diferite interesate. Înseamnă, de asemenea, să ai campioni locali care pot fi cu adevărat o voce de încredere, deoarece, fără vocea de încredere, poți obține mulți activiști sau oameni diferiți care furnizează informații greșite sau dezinformează. Suntem funcționali astăzi, văzând decăderea adevărului. Și conversăm într-un mediu post-adevăr. Și așa, devine foarte greu de acceptat, dacă ai doi experți, iar unul îți spune un lucru, iar celălalt îți spune altceva, pe cine crezi? Aș crede inginerul care a dezvoltat tehnologia sau pe cel care reglementează? Așadar, este util să existe o varietate de voci diferite care se adună împreună, care sunt implicate în înțelegerea proiectului.
Poate experți în fizică.
Melissa Hersh: Ei bine, nu cred că trebuie să le predai fizică oamenilor, dar sunt necesare explicații individuale care pot spune: de aceea a fost selectat acest amplasament, am selectat acest loc pentru că am făcut o evaluare a impactului asupra mediului. Deci, există autoritățile de reglementare, utilitățile, dezvoltatorii de proiecte și guvernul.
Toată lumea trebuie să aibă o voce. Cred că anxietatea existențială pentru comunități este reală, în special pentru oamenii care nu înțeleg radiațiile, dar au o voce, iar această neîncredere ar trebui ascultată pentru că este o adevărată sursă de neliniște pentru oameni. Și nu putem respinge asta.
Cui aparțin vocile care promovează beneficiile energiei nucleare în SUA?
Melissa Hersh: Departamentul Energiei este un avocat puternic în SUA. Auzim chiar informații de la Casa Albă. Auzim informații din sectorul transporturilor. Deci, utilizatorii finali, centrele de date și oamenii care lucrează în Inteligența Artificială vorbesc despre nevoia de electrificare și despre o sursă continuă a acesteia. Și faptul că aceasta concurează cu necesitatea de a implementa vehicule electrice înseamnă că există stres pe rețea. Deci, ce putem face pentru a asigura acest lucru într-o manieră curată, de asemenea, pentru a îndeplini obiectivele pentru 2035 de ecologizare a rețelei electrice, dar și obiectivele net zero pentru 2050? Și nu este doar la nivelul SUA. Și în România există asociații comerciale, ONG-uri, grupuri academice și comunități generale care pledează pentru asta pentru că o văd ca pe o oportunitate de a-și crește prosperitatea. Mă întorc la acele state producătoare de cărbune care își dau seama că aceasta este o oportunitate pentru ei de a face tranziția economică. Mulți dintre ei sunt mai puțin preocupați de problemele decarbonizării.
Motorul este un motor economic, iar decarbonizarea este un produs secundar al acelei discuții economice. Și asta e în regulă. Există oportunitatea pentru o conversație continuă. Cred că este acolo și ar trebui purtată. Este o muncă grea. Este nevoie de timp, așa cum am spus. Făcând-o o singură dată, aceasta poate provoca mai mult un vid de informații și mai multă confuzie.
De asemenea, a veni cu o strategie energetică și a avea puncte de contact, nu neapărat să studiezi lucrurile cu detalii astfel încât să te blochezi în acestea, ci să ai conceptul de a avea o altă întâlnire bună în comunitate. Nu trebuie să ai opt milioane de întâlniri pentru ca oamenii să ia o decizie. Tocmai ai făcut-o, dar informarea lor, ascultarea, ascultarea oamenilor cărora li se spune deja că acest lucru este folosit pentru proliferare sau dacă faci asta, adică implementezi tehnologia, vei fi deținut de americani. Ascultarea acestor narațiuni este absolut necesară. Și cred că este necesar să vorbim despre modul în care a fost pusă în aplicare achiziția. Chiar dacă deciziile privind infrastructura critică sunt luate din rațiuni de securitatea națională, acesta este un motiv bun pentru a alege un partener de încredere în locul altui partener nesigur. Și dacă acesta este unul dintre motive, atunci ar trebui împărtășit. Acesta este motivul pentru care facem ceva. Dacă nu este, și este pur economic, este în regulă. Nu poți compara ceea ce s-a întâmplat în Statele Unite (proiectul UAMPS) cu proiectul de aici. Sunt mere și portocale. Este un contract incredibil de diferit și un parteneriat diferit. Deci, aș spune, că aveți, de asemenea, mult mai multă voință politică care susține acest proiect datorită faptului că aveți o grămadă de națiuni diferite care oferă și finanțare pentru asta. Așadar, oamenii își doresc cu adevărat să-l vadă reușit. Dar nu este același lucru, iar învățarea acelor lecții este foarte utilă. Așadar, dacă înțelegem de ce alte proiecte au eșuat este foarte bine să ne întoarcem și să analizăm asta. Dar chiar dacă oamenii nu înțeleg fizica pentru un reactor, nu cred că oamenii ar trebui subestimați pentru a înțelege diferențele la un nivel înalt.
Dar am dori să știm ce este mai periculos: să cazi în capcana rațională sau în capcana emoțională? Mă gândesc la o explicație științifică a acestui tip de energie versus o experiență emoțională precum Cernobîl, care este una viscerală.
Melissa Hersh: Ei bine, am avut această discuție cu mulți oameni. Dacă cineva trebuie să-ți spună constant că ceva este în siguranță, ai de gând să spui, de ce îmi tot spune că este în siguranță? Nu este sigur? Dar, în același timp, dacă oamenii au întrebări despre siguranță, trebuie să le abordăm. Și singurul lucru despre care știm sunt marile accidente catastrofale. Nu știm despre milioanele de ore în care centrale nucleare funcționează eficient în întreaga lume, care nu au avut niciun accident sau despre combustibilul uzat sau materialele nucleare care s-au deplasat peste oceane și uscat fără accidente, radiații sau expunere.
Deci, nu auzim despre asta pentru că succesele nu fac titluri. Și singurele lucruri care fac titluri sunt atunci când există o întrerupere. Dacă există un vid de informații, atunci este o oportunitate pentru cei care doresc să perturbe, să degradeze sau să distrugă proiectul ca niște actori maligni, fie că sunt alimentați de un stat, fie că sunt doar grupuri extremiste care au adoptat acele narațiuni.
Și poate că nu sunt direct sub conducerea unui adversar, dar au ajuns pe acea platformă și au folosit acea narațiune. Deci, este mai periculos să dezinformezi? Nu cred că poți spune asta. Netransmiterea informațiilor publice este o problemă. A fi prea tehnic este, de asemenea, o problemă. Deci, a descrie știința cu mai multe diagrame despre cum funcționează reactoarele atomice și a adormi oamenii nu este o idee bună. Dacă ți se spune când mergi la dentist și faci radiografii sau mergi și faci o scanare: s-ar putea să primești x cantitate de radiații; sau dacă ești într-un avion, primești x cantitate de radiație… Am avut recent o conversație cu unul dintre concetățenii tăi aici, în România, care a făcut o observație foarte bună. A spus că la Cernavoda, cei mai mulți oameni nu sunt îngroziți și conducerea centralei este mereu la Cernavoda. Bun, acestea sunt informații utile de știut. Își aduc copiii acolo. Ei bine, dacă oamenii care locuiesc în state sau locuri cu centrale electrice mari se descurcă bine, ce înseamnă că va fi diferit? Și trebuie să auzim de la oamenii de știință că asta nu va fi diferit. Deci, avem nevoie de aceste informații; diferite comunități pot avea nevoie de informații diferite. Și cred că, la nivel intergenerațional, vor fi și unele provocări.
Oamenii care au amintiri de la Cernobîl sau oamenii care nici măcar nu știu despre ce s-a întâmplat acolo, dar care li s-au alăturat, fie că este vorba de grupuri anti-americane sau anti-occidentale, se vor îndrepta spre unele dintre aceste narațiuni. Pot fi unele dintre grupurile ecologiste care sunt puternic împotriva energiei nucleare; deloc surprinzător pentru sectorul nuclear, dar surprinzător faptul că la COP 28 din acest an, cred că în jur de 50 de națiuni au vorbit despre triplarea energiei nucleare până în 2050. Aceasta a fost o conversație predominantă despre adăugarea surselor regenerabile, iar acum energia poate fi curată. Vedeți că țări precum Suedia și altele își inversează legislația și își inversează formularea, trecând de la sursele regenerabile doar la a spune combustibili nefosili. Eu sunt din Chicago. Inițial în Illinois, unde avem cel mai mare număr de reactoare, a existat un moratoriu din partea statului care spunea că nu vor fi construite reactoare nucleare. Acest moratoriu s-a inversat și e în vigoare de 10 sau 12 ani. Pe lângă securitatea energetică, oamenii sunt foarte interesați de beneficiile economice. În plus, sunt din ce în ce mai mulți utilizatori finali și beneficiari, precum industria. Privind la asta, unele mari companii de petrol și gaze vorbesc despre utilizarea energiei nucleare pentru a produce hidrogen sau combustibili sintetici sau pentru a-și ecologiza operațiunile.
Nicio întrebare nu este o întrebare stupidă. Știi, toate întrebările sunt bune.
Ne puteți împărtăși un model de bună practică?
Melissa Hersh: Există multe modele diferite pentru implicarea părților interesate și implicarea comunității. Și există în toată lumea. Industria nucleară a avut un concept care a apărut din ceea ce se numește ”organizații de înaltă fiabilitate”, ceea ce înseamnă că acestea sunt organizații în continuă îmbunătățire. Și motivul pentru care fac asta este acela că învață din eșecuri și vorbesc despre asta în mod non-punitiv. Și îi răsplătesc pe oamenii care sunt deschiși să admită că au avut aproape o ratare, fie că a fost o tehnologie, un proces sau o persoană, cineva din forța de muncă. Și folosesc asta pentru a îmbunătăți continuu siguranța și securitatea. Comisia de Reglementare Nucleară din SUA oferă, de asemenea, informații despre energia nucleară. Și-au dat seama că nu fac o treabă foarte bună, că oamenii se plâng că nu au informații clare. Așadar, au creat un grup de lucru pentru recomandări la nivel strategic. Și au făcut asta acum aproape 20 de ani. Procedând astfel, trebuia să se ofere o viziune pentru comunicări externe clare, cum vor transmite informațiile și când le vor transmite. Și a devenit foarte util. Un alt model care a funcționat foarte bine în Statele Unite în ceea ce privește energia nucleară este statul Wyoming, cel mai mare stat producător de cărbune pe care îl avem, care caută să dezvolte un reactor în 2030, reactorul Natrium. Este Terra Power cu GE Hitachi. Și s-au angajat într-o strategie. Au început să vorbească cu comunitățile. Au găsit consilieri de încredere. Au furnizat informații și au fost receptivi. Nicio întrebare nu este o întrebare stupidă. Știi, toate întrebările sunt bune.
Deci, onestitate sau transparență…
Melissa Hersh: Transparenţă. Știți, ONG-urile sunt foarte utile dacă sunt acolo într-o poziție de non-advocacy, pentru a împărtăși informații. Mediul academic poate fi foarte util, dar în același timp am văzut că unii profesori au pledat împotriva a ceva. Au fost profesori care au pledat împotriva vaccinurilor, deși eram în mijlocul unei pandemii.
Deci, din nou, aceasta este moartea expertizei care se joacă în fața noastră. Dar eu cred că transparența este cheia, transparența ca obișnuință. Și nu există o modalitate unică de a face asta. Dar ceea ce știm este că absența informațiilor creează un vid care permite dezinformarea făcută fără intenție sau cu bună știință.
Trebuie să ne abținem de la a oferi hrană actorilor unui stat malign pentru a profita de vidurile informaționale. Deci, este responsabilitatea tuturor celor implicați într-un proiect să împărtășească informație ori de câte ori pot, dar respectând dreptul de proprietate și confidențialitatea în afaceri, atât cât se poate. De ce a fost ales acest teren, amplasament? De ce a fost aleasă această tehnologie? Pentru că a fost prima tehnologie cu licență. Există această tehnologie în altă parte? Da, există de mulți ani, dar sub diferite forme. De ce a eșuat proiectul în Statele Unite? Al nostru va fi la fel? Și de ce? De ce este diferit? Există cineva pe care să pot contacta dacă am întrebări? Cu ce seamănă? Va trebui să-mi mut casa? Terenul va mai fi utilizabil pentru grădina mea?
Acestea sunt întrebări la care oamenii vor să știe răspunsuri foarte reale. Deci, din nou, pur și simplu nu trebuie lăsat un vid de informații. Iar cei care nu au răspunsuri ar trebui să spună cel puțin în mod transparent, nu am un răspuns pentru tine acum, dar vom reveni la tine cu un răspuns mai târziu. Vă rog să nu spuneți asta ca o banalitate; în schimb, trebuie să urmăriți, să reveniți. Deci, nu ne putem aștepta ca toată lumea să aibă un răspuns la toate. Și pe măsură ce aceste proiecte se desfășoară, lucrurile se schimbă – dinamica se schimbă. Politica mondială se schimbă. Există o pandemie o dată la 100 de ani. Există o inundație o dată la 100 de ani, ori ce va fi, acele lucruri se întâmplă și nu putem anticipa întotdeauna asta. Dar putem începe să facem exerciții de pregătire la nivel de guvern și comunitate sau de planificare a scenariilor unde spunem că acest proiect va exista.
Să luăm tehnologiile, utilitățile, oamenii care răspund în situații de urgență, autoritățile de reglementare, jurnaliștii și cetățenii și haideți să participăm la exercițiu împreună și să discutăm cum ar putea arăta scenariile specifice. Și scenariile sunt mai mult despre cum poate influența dezinformarea un proiect. Desigur, vor fi puțin provocatoare, dar puteți face exerciții, iar universitățile pot face asta. Organizațiile nonprofit o pot face. Guvernul o poate face cu siguranță. Totuși, dacă există o lipsă de încredere în guvern și există un partid de opoziție, evident, s-ar putea să nu aibă încredere în analiza titularului, dar asta nu înseamnă că nu ar trebui făcută. Avem funcționari publici care nu se schimbă odată cu administrațiile, iar unele entități sau entități separate pot face analize și împărtăși aceste analize.
Contează limba, conversația sau discutarea subiectului sau a problemelor…
Melissa Hersh: Contextul contează.
Contextul contează, da.
Melissa Hersh: Modelul pe care l-am discutat este că organizațiile mai fiabile se îmbunătățesc continuu. Știi, ce poți face mai bine? Cum poți face mai mult? Ce poți face? Așa că fiind critici și, în Statele Unite spunem că nu vrem să ne spălăm rufele murdare în public, dar uneori este foarte util să facem un raport despre ceea ce am făcut bine și greșit. Și asta este foarte util, la fel ca proiectul de energie fără carbon, programul UAMPS, ce a mers bine și ce nu. Ce am învățat? Același lucru ar fi valabil și pentru orice proiect major. Este foarte util de făcut. Și asta este ceva care se face foarte, foarte des. Și cred că și afacerile o fac și așa învață să crească.
Eșecul este cheia progresului.
Melissa Hersh: Da. Deci, cred că există speranță. Și chiar dacă nu a fost făcută în trecut, asta nu înseamnă că nu poți începe acea conversație astăzi. Și întotdeauna există timp pentru a avea acea conversație. Deci, puteți pune în aplicare unele dintre aceste acțiuni corective, iar apoi pentru următorul reactor pe care îl construiți sau următorul proiect de infrastructură pe care începeți să îl construiți, puteți lucra la el mai mult de la început. Și o faceți mai proactiv. Este în interesul tuturor să aibă acele conversații transparente acum și ca toți cei implicați în proiect să fie disponibili să vorbească ori de câte ori este nevoie.
