Volodymyr Yermolenko este filozof și eseist, doctor în studii politice la Paris, lector în cadrul Kyiv-Mohyla Academy, iar în cadrul Bucharest Aspen-GMF Forum 2023 a răspuns întrebărilor legate de derularea narativă și ideologică a conflictului din Ucraina.
Volodymyr Yermolenko: În ultimii ani, am avut impresia că toată discuția din lumea occidentală despre spațiul informațional s-a redus la discuția despre știri false și dezinformare. Acum se luptă cu asta, spunând că scopul propagandei, scopul războiului informațional nu este de a înșela, ci de a distruge și de a distruge oamenii, de a distruge identitățile, de a distruge credințe și încredere. Și cred că acesta este un factor important, pentru că atunci când analizați, de exemplu, propaganda rusă legată de Ucraina, precum și de Uniunea Europeană sau lumea mai largă, veți vedea modelul recurent: o încercare de a demoraliza, de a evidenția neîncrederea între unii cetățeni și alții, între cetățeni și guverne, între societatea civilă și autorități. De fapt, aceste tactici, desigur, implică dezinformare, sigură că implică știri false și minciuni, dar implică și părți ale realității. De asemenea, implică adevăr parțial. Iar elementul cheie despre războiul informațional nu pune problema dacă este o minciună pură sau nu, ci este vorba despre un amestec, despre modul în care combini anumite elemente în care există și adevăr și fals într-o poveste bine articulată. Elementul cheie aici este, cred, să distrugi inamicul la nivel mental sau să distrugi încrederea celorlalți în cineva pe care tu îl consideri un dușman.
Dacă ne uităm la modul în care Rusia se pregătea pentru acest război pe care l-a început în 2014 și pentru invazia extinsă, care a început în 2022, vedem că a fost precedat de o narațiune foarte lungă, un foarte lung șir de povești, o îndelungă propagandă în care scopul cheie a fost dezumanizarea ucrainenilor, să spună că fie nu există ca națiune, fie că nu au dreptul de a exista, pentru că sunt naziști, fie pentru că sunt ucigași, pentru că nu au nicio istorie politică sau orice altceva. Și cred că acesta este un moment foarte important, un element foarte important, pentru că înainte de a începe să ucizi oameni fizic, începi să ucizi oameni mental.
Călătorim mult în Ucraina, mergem în teritoriile ocupate, în teritoriile eliberate, mergem în zonele de front, foarte aproape de trupele rusești, foarte aproape de granița rusă și tot timpul am încercat să vorbim cu oamenii care comunicau cu soldații ruși și încercam să înțelegem ce era de fapt în mintea acestor soldați. Există un element repetitiv: ei întreabă mereu localnicii ucraineni despre naziști, unde sunt naziștii? Au devenit convinși că țara este cumva pătrunsă de acești naziști imaginari și de aceea îi vor ucide și ar prefera să omoare cât mai mulți oameni gândindu-se că vor exista naziști printre ei. Și cred că acesta este un punct foarte, foarte important. Întrebați despre toxicitate și probabil vom discuta acest lucru în acest panel. Cred că, practic, cel mai toxic lucru despre propagandă, despre războiul informațional este că duce la un război real, duce la ură și duce la ucidere reală.”
Volodymyr Yermolenko: „Imperialismul rus, contrar unui alt imperialism, este colonizant nu prin ideea de diferență, ci prin ideea de asemănare. Deci, ei nu spun: sunteți diferiți de noi, diferiți din punct de vedere rasial, diferiți din punct de vedere etnic și sunteți mai jos decât noi.”
Narativele războiului, războiul narativelor (youtube.com)
Volodymyr Yermolenko: Imperialismul rus, contrar unui alt imperialism, este colonizant nu prin ideea de diferență, ci prin ideea de asemănare. Deci, ei nu spun: sunteți diferiți de noi, diferiți din punct de vedere rasial, diferiți din punct de vedere etnic și sunteți mai jos decât noi. Ei spun și asta, dar ceea ce spun mult mai mult este că sunteți la fel cu noi. Voi sunteți ucraineni, sunteți la fel cu noi. Nu există nicio diferență între noi și voi. Și nu aveți dreptul să fiți diferiți. Și cred că aceasta este ideea acestei mici scheme care depășește granițele naționale, care depășește diferențele de identități. Și cred că acest lucru încă nu este înțeles corect și nu este descris în mod corespunzător în lume.
Și un lucru pe care aș dori să îl adaug, un subiect foarte important atunci când vorbim despre informații, este legat de cuvintele pe care le folosim. Și cred că acesta este unul dintre lucrurile cheie la care începem să ne gândim atunci când încercăm să fim exacți față de realitate. Deci, de exemplu, când folosim conceptele de război în Ucraina sau război ucrainean, acest concept este înșelător pentru mine, deoarece omitem întregul sens al acestui război, omitem agresorul. Invaziei naziste în Polonia nu-i spunem războiul polonez, corect? Sau războiul din Polonia. Nu spunem război cehoslovac când vorbim despre 1938 și nici despre criza pragheză atunci când spunem despre ce s-a întâmplat în 1968. Corect? La fel, mă simt oarecum inconfortabil cu termeni precum spațiul post-sovietic, pentru că dacă vorbim despre spațiul post-sovietic, înțelegem că Uniunea Sovietică încă există, dar într-o formă diferită. Și sunt multe, multe astfel de lucruri pe care cred că, în discuția noastră despre informații, ar trebui să începem cu adevărat să le auzim, atent. Să dăm atenție cuvintelor pe care le spunem și a sensului în care le folosim.
