Podcast

Gândire
Critică

Cercul
ideilor

Lingurița
cu arsenic

Breaking
the news

Evenimente

Evenimente

Alina Inayeh: ”Nu văd un pericol militar. Nu văd nici un fel de câștig pentru Rusia atacând Europa. Și nici nu are nevoie, pentru că noi ne ducem încet, încet pe panta recesiunii economice, a mișcărilor și nemulțumirilor sociale.”

Alina Inayeh este Senior Fellow, fost director al Biroului din București și al Black Sea Trust în cadrul German Marshall Fund, o organizație americană fondată acum 42 de ani printr-o donație a guvernului german în semn de mulțumire pentru Planul Marshall. Anterior, Alina a ocupat funcția de director al biroului Freedom House din Ucraina și al biroului NDI din Rusia. Cu toate acestea, se numără printre cei care nu au crezut nicio clipă că Rusia va invada Ucraina.

Ce făceai tu acum doi ani, în ziua de 24 februarie?

Alina Inayeh: Bănuiesc că munceam. Nu-mi amintesc exact ce munceam, ce scriam, ce gândeam, ce planificam, dar cu siguranță munceam, iar pe mine vestea (invaziei Rusiei în Ucraina – n.r.) m-a luat un pic prin surprindere. Am fost printre cei sceptici că așa ceva se va întâmpla și, oricât aș fi calculat, nu-mi ieșea la socoteală că s-ar fi întâmplat atât de repede după ce începuseră să curgă informații că Rusia masează trupe la granița cu Ucraina.

Este foarte puțin relevant ce făceam în ziua de 24 februarie 2022, dar pot să spun ce făceam în luna ianuarie 2022, ceea ce mi se pare mai interesant. Eram la Kiev într-un stagiu făcut de German Marshall Fund, cu care lucram atunci, stagiu care mi-a dat ocazia să mă întâlnesc și să discut cu foarte mulți oficiali ucraineni, inclusiv cu șeful Statului Major, cu șeful National Security Council al lor. De la toți am auzit exact aceeași poveste: scenariul că  Rusia ar putea invada Ucraina era o poveste inventată de americani, că toate știrile pe care le dezvăluise cu o lună înainte Wall Street Journal nu erau adevărate, erau exagerate de către americani, că toate informațiile lor, ale ucrainenilor, arătau că nu se va întâmpla așa ceva. Iar Vestul,  accentul se punea pe SUA, în loc să propage zvonuri alarmiste, mai bine ar da Ucrainei ceea ce Ucraina are nevoie, ceea ce Ucrainei i s-a promis: intrarea în NATO, armament, antrenament, ajutor militar pe cât posibil. Asta am auzit-o timp de trei sau patru zile, cât am stat la Kiev.

Pe 24 februarie, când a început invazia, am stat și m-am gândit: ce naiba mi-au spus mie oamenii ăia acolo, la Kiev? Era un group thinking sau era pur și simplu un mesaj pe care aveau nevoie să ni-l transmită și nouă, și propriei populații ca să liniștească un pic spiritele și să nu piardă ajutor economic, fiindcă depindeau și atunci, ca și acum, de ajutorul nostru economic. Și am ales să cred această din urmă variantă. Deci ei știau, erau lucizi, știau pericolul, dar nu puteau să spună ”o să fim invadați”.

Cât de mult credeai că acest război va începe, ignorând ce ai aflat cu o lună înainte?

Alina Inayeh: Întrucât eu întotdeauna am văzut războiul ăsta ca exact ceea ce este, adică nu doar un război între Ucraina și Rusia – sigur că faza militară este între Ucraina și Rusia și este foarte dură – dar este un război mult mai amplu, cu mult mai multe componente între Rusia și Vest, între Rusia și aliații ei, pe de o parte și Occident, pe de alta, am fost sceptică să cred că el chiar va începe. Pentru mine faza militară, cu toate victimele pentru care bineînțeles că mi se rupe sufletul- nu cred că ar trebui să existe vreo victimă- este doar vârful aisbergului.

Noi suntem într-un război cu Rusia, China, cu alte state care au nu neapărat aceeași ideologie, dar care împărtășesc aceeași animozitate, aceeași relație contondentă cu Uniunea Europeană și mai ales cu America. Suntem într-un război cu aceste țări și economic, și informațional, și politic, și militar în cazul Rusiei. Și aceasta are impact economic asupra Europei, dar are și impact social. Am citit recent un sondaj de opinie (comandat de European Council on Foreign Relations (ECFR) – n.r.) care arată că 10% din populația Europei crede într-o victorie a Ucrainei, iar 20% crede în victoria Rusiei.

De aici cred că pleacă un tăvălug întreg de nemulțumiri sociale în ceea ce privește ajutorul acordat Ucrainei, viitorul Ucrainei, dar care înseamnă și viitorul Europei și așa mai departe. Deci toate astea sunt legate de aceeași relație de adversitate dintre noi și ei.

Adversitate, de altfel, istorică. Deci ce e nou?

Alina Inayeh: Globalizarea. Faptul că suntem acum mult mai legați și dependenți  de metalele rare din China sau Africa, care sunt controlate de China, suntem dependenți de anumite tehnologii care ne vin din alte regiuni. Ca să nu mai spunem de întregul supply chain, care este universal. Deci suntem mult mai dependenți decât înainte de război. Și nu vorbesc de cel militar, ci de cel total. Este mult mai greu de dus decât acum 200 de ani.

În ce măsură lucrurile pot escalada spre un război militar care să ne afecteze direct? 

Alina Inayeh: Marele nostru noroc, după cum s-a spus de către foarte mulți oameni și de foarte multe ori, este că suntem parte din NATO, ceea ce face orice atac asupra noastră mult mai riscant, cu mult mai multe implicații decât dacă nu am fi fost în NATO, dacă am fi Ucraina.

Nimic nu este imposibil, dar pe de altă parte, eu nu înțeleg de ce Rusia ar ataca România. Pot să găsesc ceva logică în atacul Poloniei, deși și acolo este mai mult o chestie viscerală, istorică, decât o logică neapărat strategică. Dar România? Negăsind această logică, mi-e foarte greu să cred că ar face ceva atât de riscant pentru o miză aproape inexistentă. Plus că, în acest moment, așa cum se desfășoară lucrurile, Rusia controlează ceea ce se întâmplă în  Marea Neagră.

Marea Neagră este complet închisă pentru NATO, în primul rând. Noi avem foarte puține mijloace tehnice în Marea Neagră. Deci Rusia controlează Marea Neagră, o controlează și din Crimeea. Noi vorbim acum de 2022, dar îmi pare rău, 2014 e mai important decât 2022. Deocamdată stăpânesc situația prin bombe, ici și colo.

Așadar, este o spaimă legitimă sau este un mesaj ideologic teama de război?

Alina Inayeh: Teama de război este o spaimă legitimă pe care o împărtășesc și eu, alături de orice om normal la cap. Cred că este posibil, dar nu cred că este probabil. Este un mesaj mai mult reacțiune decât ideologie, deci nu e un mesaj ideologic. Dar care pornește de la o realitate care nu ne este deloc favorabilă nouă, europenilor. Noi suntem practic dezarmați. Noi, europenii, fără a pune la socoteală America, deci în cazul în care America ne lasă baltă – apărarea noastră este foarte, foarte slabă, foarte puțin credibilă. Și pentru ca această apărare să ajungă la nivelul la care să țină Rusia și orice inamic departe, cu adevărat este nevoie să ne revitalizăm industriile de apărare, să luăm apărarea în serios. Cred că de aici pleacă toate discuțiile cu iminența unui război. Nu iminența, cât posibilitatea unui război de 3 ani, 5 ani, 7 ani. Pentru că suntem într-o situație foarte vulnerabilă.

În acești doi ani la care nu ne așteptam – adică ne așteptam să se termine în două luni – cât de mult crezi că a reușit să schimbe aparatul de propagandă rus mentalitățile?

Alina Inayeh: E foarte greu de cuantificat. De câte ori se aduce în discuție acest lucru, eu mă uit la noi și la ceea ce facem noi: unu – ca să ne apărăm și doi – ca să contracarăm. Și răspunsul este aproape nimic. Aproape nimic. Eu nu aș da vina pe propaganda rusă, eu aș da în primul rând vina pe inactivitatea, pe letargia noastră, a românilor, a europenilor în a explica de ce acest război este important, care este miza – asta în cazul în care știm și noi care este miza. De ce trebuie să înarmăm Ucraina? De ce trebuie să sprijinim financiar Ucraina? În lipsa acestor mesaje evident că oricine poate să spună orice și este crezut.

Care este miza?

Alina Inayeh: Europenii par a crede că nu este niciun fel de miză. Dar miza s-a schimbat. În acest moment, miza deja este credibilitatea noastră, a acestui Vest colectiv care nu mai este atât de unit cât ar fi trebuit să fie. Deci este vorba de credibilitatea noastră. După ce ne-am aplaudat, ne-am lăudat atât de mult că înarmăm Ucraina, sprijinim Ucraina, as long as it takes, facem aia, facem cealaltă, dacă nu facem ceea ce ne-am lăudat că facem, nu mai suntem credibili. Nu numai pentru noi, pentru partenerii noștri, nu mai suntem credibili pentru propriile noastre popoare, cum spuneam mai înainte. Ca să nu mai spunem de adversarii noștri.

Deci care e pericolul?

Alina Inayeh: Nu văd nici un fel de pericol militar, eu văd un pericol social, pentru că, pe acest fond, tot ceea ce înseamnă extremism, că este sau că nu este alimentat de către Rusia, se duce up to the sky. Eu văd și o implicație directă, economică, din cauza acestor mișcări, posibile mișcări sociale, deci o slăbire a Europei, a Vestului și mai mult decât s-a întâmplat vreodată până acum. Un punct de slăbiciune pe care țări puternice cum este China o să câștige și mai mult avantaj. Eu aici văd pericol, nu văd un pericol militar. Nu văd nici un fel de câștig pentru Rusia atacând Europa. Și nici nu are nevoie, pentru că noi ne ducem încet încet pe panta recesiunii economice, mișcărilor și nemulțumirilor sociale.

Care crezi că e planul Rusiei și când se va termina?

Alina Inayeh: Planul lui Putin, nu al Rusiei, fiindcă este o oarecare diferență. În primul rând să oprească Ucraina de a intra în NATO. Asta este clar. Planul lui Putin și linia lui roșie, că a și spus-o de o mie de ori, este ca Ucraina să nu intre în NATO. Și se va termina atunci când Ucraina – într-o formulă oarecare, fiindcă aici sunt mai multe posibilități – va renunța la NATO. Eu cred că peste această linie Putin nu trece decât dacă, printr-o minune oarecare, Ucraina învinge în război sau noi îi forțăm mâna într-un fel oarecare, pe care eu acum nu-l văd. Dar altminteri, are avantaj. Avantaj militar clar, și într-un mod pervers, un avantaj social și politic. El stăpânește evident prin teamă, prin represiune, prin omor, deci stăpânește societatea într-un mod pe care noi nu-l facem, nici nu avem cum să-l facem, nici nu vrem să îl facem, nici nu ne dorim să îl facem. Plus că el are avantajul militar, are o economie de război, are producție de război, ca să nu mai vorbim de toate țările care îl ajută, țările prietene care furnizează armament, are carne de tun, are oameni pe care să-i trimită fără niciun fel de remușcare, fără niciun fel de ezitare pe front.

Care sunt totuși vulnerabilitățile lui?

Alina Inayeh: Este o vulnerabilitate economică. Cu cât durează mai mult povestea asta, cu atât o să-i fie și lui mai greu de susținut economic. Și apoi s-ar putea să existe și o vulnerabilitate politică. În cadrul cercului și sistemului care îl sprijină pe Putin. S-ar putea, la un moment dat- pe toată chestia asta s-a mizat de atât de mulți și de atât de multe ori – în cercul care îl sprijină pe Putin lumea să se sature de război, să se sature de costurile economice, sociale și așa mai departe și să încerce o lovitură de stat, o schimbare ceva.

În cazul în care el va deveni atât de preocupat de război – ceea ce este puțin probabil – încât să piardă controlul perfect al societății pe care-l are acum, ar putea exista mișcări generate de disensiuni etnice și mișcări separatiste ale diverselor regiuni autonome. Caucazul de Nord încă îl ține sub control. Asta doar dacă războiul continuând, economia nu mai face față și atunci nu alimentează astfel de mișcări. Altminteri, acum, azi, mâine, în acest an… nu. În acest an, el continuă să aibă avantaje uimitoare. Este foarte important de văzut cum s-au schimbat declarațiile liderilor și oficialilor ucraineni. Acum, tot ceea ce se întâmplă pe frontul ucrainean și pierderea Avdiikăi,  este cauzată de nehotărârea occidentalilor în a furniza armament Ucrainei. Aceasta se spune acum cu subiect și predicat. Este vina noastră. Și, într-un fel au dreptate. Este vina noastră că nu le furnizăm ceea ce au nevoie. Și fără ce au nevoie, nu au cum să nu piardă. Este un discurs deosebit de periculos. Este discursul de care m-am temut și mă tem în continuare, dar de care m-am temut când mi-am dat seama că acest război o să continue mult și bine. Momentul în care ucrainenii vor da vina pe noi pentru pierdere, pentru că asta nu face decât să alimenteze revanșismul ucrainean. Și oricum, acolo situația socială și politică este un butoi de pulbere. Nu îți închipui că lucrurile sunt calme și toată lumea este mulțumită de ce se întâmplă. Nu, nici vorbă. Dacă butoiul ăsta explodează, nu o să fie prea bine.

 Ce citesc rușii în fiecare dimineață?

Alina Inayeh: Nu prea au ce să citească, pentru că toate știrile sunt perfect controlate de către stat. În toate ziarele mari nu găsești decât știrile pe care ți le furnizează și pe care le aprobă Kremlinul. În rest, citesc Telegram, rușii urmăresc Meduza – un canal social media cu informații din Țările Baltice, Nesta – un canal de televiziune pe Telegram, care prezintă știri alternative. Accesul la știri este foarte limitat și complicat.

Cum este prezentată realitatea asta a lor?

Alina Inayeh: Realitatea cu războiul nu cred că trebuie să mai fie cosmetizată, pentru că Rusia fiind în câștig, cred că sunt foarte fericiți să spună adevărul despre ceea ce se întâmplă. Nu există niciun fel de informații despre numărul de victime soldați ruși. Asociațiile, organizațiile care cer informații, cum ar fi Asociația Mamelor Soldaților Ruși, nu numai că nu primesc niciun fel de informații, dar sunt foarte bine ținute sub control. Iar realitatea economică este prezentată prin mici victorii, prin minciuni. Eu urmăresc toate canalele astea, dar neavând acces acolo, mai vorbesc cu prietenii mei, dar nu e același lucru.

În fața evidențelor în care Rusia atacă, pare că Occidentul e letargic – sigur, are un argument bun, și anume că într-o democrație nu răspunzi la război cu război, dar forțele, cum zici tu, par extrem de dezechilibrate. Pe facturile noastre, pe socoteala noastră. Care sunt scenariile prin care ne întoarcem sau nu ne mai întoarcem niciodată la perioada de dinainte de pandemie, de dinainte de război?

Alina Inayeh: Eu nu cred că ne vom mai întoarce vreodată la situația de dinainte de 2014, fiindcă atunci a început de fapt invazia Ucrainei. Nu cred că ne vom mai întoarce vreodată la situația de dinainte de 2014 și nu mă refer numai la Rusia. Aici vorbim de un întreg bloc de țări care s-au aliat în diverse moduri – nu militar deocamdată – dar s-au aliat economic, ideologic, acum încearcă și financiar împotriva Occidentului. Deși eu cred că dacă noi înțelegeam că, competiția nu este doar cu Rusia, ci cu tot acest întreg bloc, pe toate aceste fronturi, nu o să facem decât să pierdem. Eu cred într-un război rece, care va dura câteva decenii bune.

 Și crezi că lipsa de reacție a Occidentului în 2014 a fost o încercare de a amâna acest război?

Alina Inayeh: Eu nu cred că în 2014 cineva s-a gândit la posibilitatea unui război mai mare care să se extindă dincolo de Crimeea.

Și slăbiciunea noastră de a nu vedea agresorul la întreaga lui potență nu ți se pare cam naivă?

Alina Inayeh: Pe de o parte a fost naivă, dar pe de altă parte a fost interesată, cointeresată. Să nu uităm că în acel moment, în 2014, Europa era dependentă de gazele rusești, Germania era dependentă de gazele rusești. Era mult mai comod să se încerce o negociere, o calmare a situației pe cale diplomatică decât să vezi realitatea pentru ceea ce este deja – o țară a invadat o altă țară, adică. Era la fel de clar ca acum. Această dependența economică de Rusia și faptul că era mult mai comod să continuăm să fim alături de ea a fost o mare greșeală. Evident că lucrurile trebuiau tranșate. Dar era greu și ți-e mult mai comod să rămâi dependent. Adică a mai făcut încă o conductă după 2014.

Aș vrea să reamintesc că Gazpromul, partea de Gazprom care livrează gaz către Europa nu este sub sancțiuni. Întrebarea mea este: ce se va întâmpla la 1 ianuarie 2025, când expiră contractual de tranzit al gazelor rusești către Europa prin Ucraina? Că as we speak gazele rusești continuă să treacă prin Ucraina către Europa, atât cât a mai rămas dependentă Europa de gazul rusesc – 18% sau cât a mai rămas – dar el continuă să curgă. Până la 1 ianuarie 2025.

Și ce crezi că o să se întâmple?

Alina Inayeh: Depinde foarte mult și ce se va întâmpla pe partea militară și din câte văd începe să devină presiune socială, se va merge către un armistițiu, către încheierea focului, către o sistare a părții militare a conflictului, care nu va rezolva nimic. De fapt, va rezolva- nu vor muri oameni, dar nu va aduce pace sau o soluție stabilă. O să fie un conflict mai mult sau mai puțin deschis prin Europa niște ani buni de zile. Asta nu e ușor. Și nu am o veste bună, mai ales că vine și Trump la Casa Albă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.
Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. va rog sa ne contactati!

Alte Articole