Ce a fost ucis azi – un om sau un simbol?

Dana Deac:

„Știrea că Alexei Navalnîi a murit în închisoare a schimbat toate desfășurătoarele programelor de știri, dar și discuțiile Conferinței de securitate de la Munchen. Avea 47 de ani. În interiorul Rusiei, dar și în afara ei Navalnîi era un simbol al luptei pentru democrație în Rusia, un oponent al lui Putin. Moartea lui validează, pentru a nesfârșita oară, ceea ce Marchizul de Custine spunea în 1839, în ”Scrisori din Rusia”. În Rusia omul nu are nicio valoare, doar viața stăpânului contează. Rusul de rând trăiește într-o societate unde „nicio fericire nu este posibilă, căci îi lipsește libertatea”, într-o societate condamnată la minciuna generalizată, ”căci a spune adevărul ar însemna să zdruncini statul”. Astăzi, a fost ucis simbolul Alexei Navalnîi pentru că omul Alexei Navalnîi nu a contat niciodată în fața stăpânului său. Dacă au reușit cu adevărat să ucidă simbolul, vom afla anul acesta citind rezultatele alegerilor din țările democratice.”

Mihai Valentin Cernea:

”Amândouă, ar fi răspunsul meu. A murit un om real, în carne și oase, după ani de carceră grea și tortură. A murit și un simbol al opoziției rusești și al posibilității unui început de drum democratic, de data aceasta real, al Rusiei. Greu de spus din informațiile pe care le deținem în momentul de față dacă uciderea lui Navalnîi a fost planificată în mod precis pentru acest moment în particular sau este doar o consecință a modului inuman în care a fost tratat de când a intrat la închisoare. Dacă este un semnal voit al dictaturii lui Putin, în primul rând, el este direcționat intern către orice formă de opoziție față de regim ar putea să apară în Rusia. Moartea lui Navalnîi face un lucru clar: democrația în Rusia nu poate emerge cât Vladimir Putin continuă să conducă Rusia, iar negocieri genuine sunt imposibile – el vor fi interpretate de Kremlin doar ca semne de slăbiciune ale Occidentului. Ceea ce înseamnă că singurul fel în care regimul lui Putin poate fi afectat și descurajat în situația de față este prin succesul Ucrainei pe câmpul de bătălie. Disputele politice interne, ușor de prevăzut în anul electoral 2024, trebuie să nu mai afecteze susținerea pentru Ucraina. În mare măsură, statele europene par să înțeleagă acest aspect în ultimele săptămâni – acordurile de securitate semnate de Ucraina cu Regatul Unit sau Germania sunt exemple în acest sens. Republicanii din Camera Reprezentanților a Statelor Unite rămân singurul vector pur de iresponsabilitate absolută care par să fi schimbat sloganul din „America first!” în „Russia first!” doar de dragul de a mai obține câteva puncte procentuale pentru Trump în sondaje.”

Mihaela Czobor- Lupp:

”Alexei Navalnîi nu a murit.

Alexei Navalnîi a murit, în închisoare, undeva departe, în zona arctică. E greu să îmi imaginez o mai mare „victorie” pentru puterea autoritară, irațională, dementă a lui Vladimir Putin. În ochii acestei puteri, Navalnîi a fost redus la tăcere, a fost eliminat, dat întunericului şi uitării.

Din adâncul ființei mele refuz această sentință. Alexei Navalnîi a refuzat-o de asemenea, ca toți cei care au crezut şi cred în el, în libertate şi democrație, în capacitatea umană de a spune „nu” arbitrarului, de a rezista haosul lui distructiv.

Navalnîi nu a murit. Speranța pe care el a trezit-o în inima celor oprimați şi batjocoriți de putera coruptă a Kremlinului şi a camarilei lui oligarhice nu a murit. Navalnîi e mai mult decât un simbol. El este un testament, o idee, o forță, un îndemn şi o încurajare.

În cartea sa, ”Condiția umană”, Hannah Arendt defineşte puterea ca acțiune solidară, ca pe o capacitate de a acționa împreună, de a crea un front comun pentru o cauză comună. Navalnîi a fost în Rusia catalizatorul care a creat o astfel de putere, nucleul unei societăți civile ce poate să devină un factor redutabil împotriva întunericului totalitar.

Navalnîi nu a murit atâta timp cât această putere, lumina şi curajul ei continuă să existe.

Navalnîi nu a murit. El continuă să inspire. Memoria lui este o forță, o permanentă undă de şoc pentru toți cei anchilozați într-o putere politică pe zi ce trece tot mai disperată, tot mai muribundă.

Alexei Navalnîi nu a murit în închisoare, undeva departe, în zona arctică. Curajul lui de a sfida întunericul, de a spune adevărul despre realitatea politică şi socială din Rusia, de a crede într-un adevăr pe care pumnul totalitar îl neagă cu fiecare mişcare a sa, curajul lui trăiește. Acest curaj trebuie să trăiască în inimile noastre, ale tuturor celor ce se tem de cei ce vor să transforme lumea într-o închisoare, şi nu numai în Rusia.

Trăim într-o lume ce se înnegurează, în care tirania câştigă treptat teren. Într-o astfel de lume memoria lui Navalnîi, a luptei lui împotriva corupției, a credinței lui în libertate, a curajului lui de a rămâne fidel unui ideal, devine o inspirație.

Povestea lui Navalnîi devine lumina ce ne menține lucizi şi nezdruncinați în lupta împotriva celor ce cred că pot ucide libertatea şi demnitatea umană, a celor ce cred că puterea politică este un fief personal, şi nu o responsabilitate.”

Alexandru Groza:

”Rusia nu a omorât un opozant politic, ci s-a omorât pe sine prin acțiunea de lichidare a unui simbol. Navalnîi a reprezentat vocea care a spart baricada ideologiei putiniste prin curaj și acțiune. Rusia lui Putin este consecventă cu acțiunea de a-și ucide propriul viitor politic, propria stabilitate. Navalnîi a murit, dar problemele cu care se confruntă Rusia nu vor putea fi eliminate doar prin acțiuni de lichidare individuală. Putin nu face decât încă o dovadă vulnerabilității sale prin asumarea unei acțiuni disperate de a-și salva din colaps statutul de lider.”

Manuela Preoteasa:

”Luminilor cercurilor polare li s-a adăugat una. Răul a trimis cuvintele în negura carcerei, le-a torturat la minus 35 de grade, le-a otrăvit până sub piele și le-a urlat în urechi decibeli de sunete pro-patrie. Cuvintele libertății s-au ițit din nou, au scos timid capul zâmbind palid, s-au împotrivit, s-au spălat de Noviciok în antidotul speranței și… astăzi au fost secerate, amuțite. O tăcere asurzitoare se lasă, o tăcere care îți sparge timpanele. În întuneric, orbecăi după lumină. Lumina Siberiei noastre.

„Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.” (Art 23.1, Constituția României)
„Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei fără amestecul autorităților publice.” (Carta Drepturilor Omului).”