Narațiunile războiului
războiul narațiunilor

Fact
Checking

Gândire
Critică

Cercul
ideilor

Lingurița
cu arsenic

Breaking
the news

Evenimente

Evenimente

Cum să duci un război cognitiv? Mic ghid în trei pași.

O putere autocratică se uită întotdeauna spre democrațiile prospere și stabile ca la o amenințare. Nu pot fi privite altfel, simpla lor existență și propensiunea de a-și promova idealurile le aduce în vedere supușilor tăi că există și alternative ale sistemul politic în care trăiesc. Majoritatea democrațiilor planetei sunt aliate militar și, dacă luăm în considerare și interdependențele economice specifice comerțului globalizat contemporan, ne putem da seama cu ușurință că un atac direct asupra democrațiilor nu este o strategie ușor abordabilă. 

Soluția de care poți dispune este aceea de a induce o realitate în care democrațiile sunt fragile și divizate și în care discursul izolaționist domină agenda publică. Dacă reușești să provoci îndeajuns de multă tulburare socială, chiar le poți demonstra propriilor cetățeni că democrația nu este, până la urmă, o alternativă credibilă, subliniind neînțelegerile și incapacitatea de soluționare a multiplelor probleme cu care se confruntă. În relațiile internaționale, statele democratice divizate pot fi momite mult mai ușor cu resurse naturale ieftine sau varii avantaje materiale pentru politicienii și părțile din presă care îți susțin, voluntar sau nu, cauza. 

Cum poți ajunge aici? Surprinzător de facil, utilizând mijloacele tehnologice necesare și utilizând instrumentele digitale de dezinformare (rețele de socializare și distribuția algoritmică de „content”) deja prezente în țintele pe care ți le-ai ales. În trei etape, iată ce ar putea face o autocrație modernă în lupta sa cu avansul democratic: 

1.              Cunoaște-ți inamicul!

Încercările tip Cambridge Analytica de predicție algoritmică care leagă personalitatea (așa cum apare ea din postările de pe rețelele de socializare) de opțiunile de vot ale indivizilor s-au dovedit în literatura științifică prea puțin precise. Nu, „algoritmul” nu știe așa bine cu cine vei vota din pozele cu pisici și memele pe care le pui pe Instagram. Acest lucru nu înseamnă că nu putem decela care sunt marile teme care pot diviza o societate dacă analizăm tipul de conținut care e postat de diferitele platforme pe care ne ducem viața digitală. Transparența tradițională a societăților democratice este aici o vulnerabilitate. Faptul că majoritatea cetățenilor se simt neîngrădiți în a-și exprima opiniile politice și temerile sociale în spațiul public face ca universul intelectual și moral al democrațiilor liberale să fie ușor de întrezărit. Exact ce ne-am dorit dacă stăm să ne gândim o secundă la idealurile iluministe sub care a fost construit în timp acest sistem de guvernare. In contextul tehnologic de astăzi însă, inamicii democrației liberale pot detecta cu lejeritate vulnerabilitățile noastre cognitive și etice, deoarece ele sunt urcate chiar de noi înșine pe internet cu ajutorul dispozitivelor pe care le folosim și a urmei de date pe care o lăsăm în spațiul digital. 

La finalul acestui prim pas elita autocratică trebuie să știe clar care sunt temele polarizante în societatea țintă. Care sunt faliile sociale care pot fi exploatate prin corupție sau dezinformare? Care sunt vectorii care pot fi folosiți, cu sau fără cooperarea lor conștientă, pentru viralizarea mesajelor pe care vei vrea să le transmiți?

2.              Instigă la neîncredere!

Departe de a fi doar o încercare de a planta informații false în mințile cetățenilor, războiul cognitiv are ținte mai mari. O societate slăbită este o societate din care încrederea fundamentală dintre cetățeni este un bun rar. Lipsa încrederii sporește confuzia generală, ceea ce face ca mesajele pe care vrei să le transmiți să fie receptate mai ușor și contracarate mult mai greu.

Astfel, în acest pas, societatea nu este încă pregătită în a primi dezinformare la un nivel care să afecteze deciziile guvernamentale. Pentru început, trebuie încurajată prezența în spațiul public a temelor polarizante descoperite în pasul 1 și inițiată destructurarea încrederii în instituțiile care asigură propagarea de informație între cetățenii democrației liberale. Și aici mă refer la: universități, mass-media, dar și politicieni. 

Când ești o autocrație puternică, nu duci lipsă de mijloace mai mult sau mai puțin digitale prin care să ridici teme controversate în agenda publică a unei țări cu presă liberă. Un exemplu simplu este atacul hibrid cu migranți aduși de Federația Rusă la granițele Poloniei și Finlandei. Știm foarte clar că, din păcate, tema migrației este una dintre temele care divide cel mai mult cetățenii europeni. Este una dintre problemele care afectează însăși identitatea europeană. Astfel, tot ce trebuie să facă Rusia este să forțeze întrebări dificile în spațiul public european. Are o țară europeană căderea morală să refuze migranți folosiți ca armă de dezinformare? Au celelalte țări europene o datorie morală sau legală să ajute un alt stat al Uniunii aflat într-o astfel de situație? Ca răspuns în cazul acestor întrebări, vor curge fluvii de opinii contradictorii pe social media. Acest context reprezintă o bună oportunitate pentru politicieni și organe de presă de a se afirma în societate și a-și semnaliza ultragiate virtutea în fața propriilor alegători sau privitori. Mai simplu spus, Rusia plasează doar migranții la graniță, iar restul operațiunii este înfăptuit chiar de noi, fără a mai fi necesară intervenția specialiștilor în dezinformare din aparatul de securitate al statului rus.

Următoarea parte din misiune este „invadarea” discursului public cu noțiuni menite să-i facă pe cetățeni să chestioneze valoarea exercițiului democratic. Important este ca oamenii să nu mai aibă încredere în cunoașterea care provine din lumea academică, să nu aibă încredere în niciun fel de informații care apar în presă și să rămână cât mai confuzi cu privire la lumea politică și socială din care fac parte. Democrațiile devin un teren fertil pentru astfel de operațiuni atunci când politicieni lipsiți de scrupule domină guvernarea, presa este mai interesată de senzațional decât de adevăr, iar oamenii de știință sunt mai interesați de propriile cariere decât de cercetarea veritabilă. Propaganda antivaccinistă promovată de Rusia și China în cadrul democrațiilor occidentale nu era, de fapt, despre vaccinuri. În realitate, era vorba de semănarea neîncrederii sociale – dacă vaccinurile nu sunt sigure, dar ele sunt promovate de presă, oameni de știință și politicieni, este clar că avem de a face cu un joc murdar menit să facă bani pentru industria Big Pharma.

Concluzionând, sarcina autocrației în acest pas este să-l facă pe cetățeanul democratic să se simtă singur și abandonat de cei care au o responsabilitate pentru bunăstarea sa. Lipsit de încredere, acesta poate deveni el însuși un vector de transmisie pentru dezinformare. Acesta nu poate fi oprit de statele democratice având în vedere că este cetățean cu drepturi protejate.

3.              Transmite-ți mesajele!

În pasul precedent folosim boți dirijați prin inteligență artificială, printre alte mijloace, pentru a propaga neîncredere în societate pentru a o destructura. Dar nu doar din acest motiv. Democrațiile reprezintă o sursă de prosperitate pentru autocrațiile puternice ale lumii – China, de exemplu, nu ar putea fi la fel de prosperă fără piețele ample de desfacere oferite de Uniunea Europeană sau de America de Nord. De aceea, nu e necesar doar să slăbești democrațiile, ci trebuie să le aduci și sa le menții în sfera ta de influență. Trebuie să le faci să se comporte în arena internațională conform intereselor tale. O autocrație prosperă este o autocrație care supraviețuiește în ciuda lipsei sale de legitimitate politică. 

Cei care compun mesajele menite să dezinformeze decidenții sau cetățenii din democrații trebuie să fie inventivi în construcția narațiunilor pe care doresc să le promoveze. Ideologia sau opțiunile etice ale țintelor sunt irelevante, utilizarea mijloacelor tehnologice moderne este absolut necesară în acest caz. Un public confuz este un public care poate fi ușor modelat cognitiv de numere mari. Dacă reușești să umpli secțiunile de comentarii ale celor mai importante publicații de boți care să susțină o anume narațiune, dacă reușești să influențezi politicieni în a promova acea narațiune, adăugând și câteva canale de YouTube pretins educaționale care includ mesajul vizat, părțile din public în căutare de claritate vor fi deschise să-l accepte. De aici, trebuie să lași doar politica democratică să-și urmeze cursul natural și vei vedea decidenții cei mai importanți din statul atacat cognitiv promovându-ți mesajele pentru popularitate.

Iată deci cum, fără să tragă un foc de armă, o autocrație ostilă poate conduce la slăbirea liantului social care susține fragilele noastre democrații, ba chiar poate să influențe decisiv politica internă și externă a unei țări. E nevoie de narațiuni plauzibile care să se muleze pe varii temeri sociale.
Nu trebuie ignorat rolul pe care îl joacă diverse elemente din societatea noastră în această vulnerabilizare. Războiul cognitiv nu poate avea loc fără cooperarea noastră, voluntară sau involuntară. Până la urmă, autocrațiile pot doar să accentueze tendințele centrifuge deja prezente în societate, utilizând infrastructura tehnologică a țărilor agresate. După ce operațiunile hibride sunt duse la final, după ce mesajele sunt plantate cu ajutorul inteligenței artificiale în spațiul de opinie digital, chiar noi, țintele, suntem cei care vom îndeplini obiectivele acestui nou mod de a te lupta pentru inimile și mințile populației vizate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.
Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. va rog sa ne contactati!

Alte Articole