Narațiunile războiului
războiul narațiunilor

Fact
Checking

Gândire
Critică

Cercul
ideilor

Lingurița
cu arsenic

Breaking
the news

Evenimente

Evenimente

Tribul lui Descartes

René Descartes spunea, la începutul secolului al XVII-lea, că dacă ai fi un adevărat căutător al adevărului, ar trebui ca măcar o dată în viață să te îndoiești, pe cât posibil, de toate lucrurile. Descartes, cunoscut tuturor ca întemeietor al gândirii moderne, matematician și om de știință și-a întemeiat sistemul filosofic în timpul sângerosului război de 30 de ani din Europa (1618-1648), soldat fiind, înrolat în armatele unor state prinse în disputele religioase sau dinastice. Nu sunt mărturii care să ateste faptul că el ar fi luptat efectiv pe câmpul de luptă, a fost mai degrabă inginer, dar cu certitudine a fost martor direct al atrocităților unui război considerat de unii istorici ca fiind primul război total din istorie. Insist asupra fundalului istoric. 

 Descartes dă o nouă turnură gândirii filosofice moderne, aflându-se în mijlocul unor evenimente care au redesenat hărți sau raporturi de putere și au ridicat violența la cote nemaiîntâlnite, cu un impact copleșitor asupra Europei. În cei 30 de ani de conflicte armate au pierit, după unele estimări, 8 milioane de oameni, după altele, 12 milioane, adică 20% din populația de atunci a Europei. Câteva exemple sunt necesare pentru a înțelege cât de devastator a fost acest război. În 1634, în bătălia de la Nordlingen, într-o singură zi au murit toți combatanții- 16.000 de catolici și protestanți. Orașul Magdeburg a pierdut 20.000 de locuitori din cei 25.000 pe care îi avea la începutul războiului. Dacă pe câmpul de luptă se estimează că au murit 450.000 de oameni, restul până la 8 sau 12 milioane sunt locuitorii statelor beligerante care reprezentau aproape întreaga Europă. Au murit de ciumă, febră tifoidă, foamete sau de mâna vecinilor care le voiau bunurile. 

„Îndoiala carteziană punea la lucru rațiunea după o metodă simplă: să nu accepți niciodată nimic drept adevărat despre care nu știi clar că este așa; să împarți fiecare dintre dificultățile examinate în cât mai multe părți, atâtea câte sunt necesare pentru a fi analizate; să-ți conduci gândurile într-o astfel de ordine încât să începi cu ce e mai simplu pentru a ajunge la ce e mai complex; în toate cazurile, să faci verificări complete pentru a nu omite nimic.”

Violența endemică s-a autoperpetuat ceea ce a dus la schimbarea fibrei sociale, la deplasări de mari mase de oameni și la colaps economic. Foametea și molimele au depășit granițele statelor aflate în conflict, iar oamenii și-au pierdut încrederea în instituțiile care erau desemnate să-i apere. Un alt efect a traversat secolele- soldații străini au fost acuzați că au adus ciuma și tifosul, încurajându-se astfel resentimentele naționale împotriva altor națiuni, care mai târziu aveau să fie exploatate de noii lideri ai statelor germane unificate după încheierea războiului. Amintirile despre atrocitățile provocate populației germanice de „celălalt” în timpul războiului de 30 de ani au fost transmise din generație în generație până când au luat forma propagandei care a alimentat atât Primul Război Mondial, cât și pe cel de-al Doilea.

Revenind la Descates. Înrolat fiind în armata bavareză, el este arestat într-o mică localitate. În fața focului din camera în care era închis, mărturisește el mai apoi, a decis să se elibereze de toate opiniile dobândite prin educație și să-și refacă fundamentele gândirii. Meditațiile sale metafizice au izvorât din trei vise considerate de el semne divine, pe care și-a propus să le împlinească și despre care a vorbit în lucrarea sa de referință ”Discurs asupra metodei.” Visele lui Descartes ne-au adus tuturor îndoiala metodică. Celebra formulă : ”Gândesc, deci exist” s-a forjat în gândirea lui într-o epocă istorică de o cruzime teribilă. Rațiunea devine eliberatoare, clarificatoare, salvatoare, edificatoare de noi trasee ale gândirii nu numai filosofice. Descartes se analizează cu acribie. A fost mereu preocupat să deosebească adevărul de fals pentru a discerne calea cea dreaptă în viață. Diversitatea opiniilor, contradicțiile dintre oameni l-au învățat să nu aibă o credință fermă în ceea ce știa că e adevărat doar prin exemplu și obicei. Asta l-a eliberat treptat de multe erori suficient de puternice pentru a-i întuneca inteligența și a-l împiedica să-și asculte rațiunea. 

Îndoiala carteziană punea la lucru rațiunea după o metodă simplă: să nu accepți niciodată nimic drept adevărat despre care nu știi clar că este așa; să împarți fiecare dintre dificultățile examinate în cât mai multe părți, atâtea câte sunt necesare pentru a fi analizate; să-ți conduci gândurile într-o astfel de ordine încât să începi cu ce e mai simplu pentru a ajunge la ce e mai complex; în toate cazurile, să faci verificări complete pentru a nu omite nimic. Descartes mărturisește că satisfacția sa cu această metodă a fost asigurarea pe care o avea că își exersează astfel rațiunea în toate problemele. 

„Descartes ne-a făcut pe toți să fim filosofi, asta până la apariția noii practici a dezinformării, care s-a instituit ca cea mai eficientă armă a secolului nostru.”

Am prezentat lapidar și pe înțelesul tuturor îndoiala carteziană care a avut de la formularea ei și până în secolul al XX-lea foarte mulți adepți. Tribul lui Descartes foarte numeros inițial a început să se depopuleze odată cu relativizarea adevărului și nu mă refer aici doar la intelectualii tribului, ci la comunități întregi de oameni care în practicile lor sociale nu mai căutau Adevărul, nu-și mai cercetau gândurile, nu se îndoiau de ceea ce li se spune, aveau certitudini mai mult sau mai puțin ideologice. La începutul anilor 50, serviciile sovietice de informații lansează o altă formulă care produce de atunci triburi din ce în ce mai numeroase- dezinformarea. Yuri Andropov, șef al KGB-ului  a dat cea mai cuprinzătoare si mereu actuală definiție a formulei nimicirii Adevărului – dezinformarea este asemenea cocainei – consumată o dată sau de două ori, s-ar putea să nu-ți schimbe viața, dar dacă o folosești în fiecare zi te va face un dependent, adică un alt om. Definiția lui Andropov sugerează, spun unii analiști, o posibilă componentă fiziologică a dezinformării și capacitatea acesteia de a capta atenția și de a compromite capacitatea mentală a celor care o consumă. Poate neuroștiințele contemporane vor descoperi „receptorul de dezinformare” în creierul uman care odată stimulat convinge creierul că trebuie să consume o cantitate mai mare de informație falsificată. 

Descartes ne-a făcut pe toți să fim filosofi, asta până la apariția noii practici a dezinformării, care s-a instituit ca cea mai eficientă armă a secolului nostru. Internetul a devenit instrumentul necesar rafinării acesteia. Dacă Descartes și-a desăvârșit îndoiala metodică pe fundalul celui mai sângeros război care a atras mai toate statele europene la începutul secolului al XVII-lea, certitudinea că adevărul nu contează se edifică și se consolidează în plin război informațional. 

Mobilul nostru, computerul, media alternative sunt câmpuri de luptă pline de victime utile. Tribul lui Descartes, prin simpla metodă a gândirii critice, ar putea să-i elibereze pe prizonierii manipulărilor sau să-i salveze de capcanele dezinformării pe cei ce doar sunt observatori neutri. Volodymyr Yermolenko, un filosof ucrainean care a participat la Panelul ”Narativele războiului- Războiul narativelor” din cadrul Aspen-GMF Bucharest Forum (10 noiembrie 2023), spunea că dezinformările lansate permanent de Kremlin sunt mai devastatoare decât bombardamentele rusești pentru că ele ucid eficient rațiunea și mințile oamenilor. În formula lui Andropov, îi lăsă în viață, dar dependenți de minciună și manipulare. 

Odată cu democratizarea internetului, www.orice.deoriunde i-a întors pe mulți dintre noi în timp, rezervându-le după preferințe un loc în triburile celor care există fără să gândească. Combaterea manipulării online devine astăzi o temă de dezbatere extrem de necesară și urgentă. Desfășurată la Londra, la sfârșitul lunii noiembrie a acestui an, la inițiativa companiei Google întâlnirea mai multor jurnaliști, politicieni, oameni de știință, cercetători și reprezentanți ai unor puternice centre academice din Europa reprezintă deschiderea unui front de luptă împotriva dezinformărilor de tot felul înaintea unui an care se anunță a fi cu multe turbulențe sociale sau politice. Aici aveți un link care vă prezintă cele mai interesante dezbateri din cadrul inițiativei Google FMO 2023.

Dana Deac
Dana Deachttps://languagematters.ro/
Realizator tv la TVR1. Ambasador al Asociației ASPO. Președintele Fundației Orange. Fondator Language Matters.Între 2007 și 2014 a deținut funcția de Director al TVR 1. Este în continuare realizator TV la postul public. Între 1998 si 2006 a fost reporter, producător executiv si prezentator la posturile de televiziune Antena 1 si Antena 3. I s-au decernat numeroase premii pentru activitatea jurnalistică. În 2015, Dana Deac a fost speaker la Forbes Heroes. În ianuarie 2010, revista Avantaje i-a acordat premiul „Femeia anului 2009 pentru Responsabilitate și Implicare Socială”, recunoscându-i-se astfel efortul susținut pus în slujba binelui public de mai bine de 10 ani. Dana Deac a fost decorată de Regele Mihai I al României cu înaltele distincții ale Casei Regale a României: "Nihil Sine Deo" și "Crucea Casei Regale a României". Dana Deac este absolventă a Facultății de Istorie și Filosofie, Secția Filosofie Istorie, din Universitatea din București.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.
Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. va rog sa ne contactati!

Alte Articole