Instrumente necesare pentru combaterea dezinformării și necesitatea formării echipelor de verificatori ai faptelor, fact- checkers, în media românești.
În pofida popularei păreri, debunking-ul nu constă doar în dezmembrarea miturilor; include două procese la fel de importante. În primul rând, implică verificarea riguroasă a faptelor și, în al doilea rând, diseminarea eficientă a informațiilor corectate.
Cu toate acestea, această dublă sarcină este departe de a fi simplă, având în vedere complexitatea tot mai mare a tehnicilor moderne folosite pentru a crea narațiuni care amestecă adevărul cu neadevărurile, combinând opinii și fapte. Aceste metode sofisticate includ o gamă largă de dezinformare prin diverse tehnici, de la spectrul emoțional la deep-fakes, în conținutul audiovizual și trolling-ul răspândit, și ar avea nevoie de o ripostă sofisticată din partea societății – la diferite niveluri, tehnologice, organizaționale, culturale, pentru a face o diferență. O majoritate semnificativă a indivizilor sub vârsta de 35 de ani se bazează pe platforme online precum rețelele de socializare, motoarele de căutare și agregatoarele de știri pentru a accesa știri și informații (Digital News Report, 2023).
Provocările tehnologice sunt mai mari ca niciodată. Bazate pe filtre personalizate, algoritmii contribuie la răspândirea rapidă a narațiunilor toxice, ajutându-le să devină virale mai repede decât articolele care le demontează. Acest lucru creează o situație în care dezinformarea se răspândește ca un virus în timp ce antidotul faptelor demontate luptă să țină pasul.
Bazat pe descoperirile Newsreel2, acest articol va analiza câteva caracteristici ale modului în care este organizat în practică procesul de demascare.
Pentru a oferi cel puțin un exemplu care se aplică în toate încercările de dezinformare, criteriul esențial care distinge procesul de verificare de cel de demascare este momentul în care se efectuează: înainte sau după ce elementul în cauză este publicat. „Verificarea se face înainte de publicare, în principal pentru conținutul generat de utilizatori găsit online, în timp ce fact-checking-ul se face după publicarea afirmațiilor de relevanță publică, utilizând surse experte” (Mantzarlis, 2018, citat în raportul Newsreel 2, 2021). Acest lucru necesită timp. Verificarea are loc înainte de diseminarea informației și implică procesul riguros de verificare a faptelor și confirmarea exactității conținutului înainte de a fi făcut public.
Demascarea implică pași suplimentari. Oamenii de știință folosesc demascarea ca sinonim pentru invalidare (Betsch și Sachse, 2013), contrazicere (Heng, 2018) sau corectare (Chan et al., 2017), corectare și nepărtinire (Lewandowsky et al., 2012) în legătură cu stereotipurile, teoriile conspirației sau cu opinii incorecte larg răspândite (citând raportul Newsreel 2, 2021).
Demascarea are loc după publicarea anumitor informații și își propune să reinstaureze adevărul unui element deja publicat și, uneori, larg distribuit, indiferent dacă este în format vizual, audio sau text. Scopul principal al demascării este de a corecta inexactitățile și falsitățile, restabilind exactitatea faptelor pentru conștientizarea publicului.
De ce este necesară demascarea?
Societățile realizează importanța acesteia? Dacă nu societatea în ansamblu, jurnaliștii și fact-chekers cu siguranță o realizează. Demascarea „este crucială”. „Democrația în general este în pericol”, crede Fernando Esteves, de la Polígrafo, site-ul portughez de verificare a faptelor.
Ca parte a proiectului Newsreel2, jurnaliști și editori de rang înalt din cinci țări (Cehia, Germania, Ungaria, Portugalia și România) au fost intervievați cu privire la aspectele specifice ale activităților de demascare din țările lor, riscurile asociate procesului, programele de formare și educație legate de acest domeniu. Jurnaliștii joacă un rol crucial în înțelegerea dinamicii societăților lor și pot oferi indicii despre necesitatea demascării și despre modul în care este percepută de către public.
A doua categorie de întrebări în cercetarea noastră s-a concentrat pe actori: cine ar trebui să facă demascarea? Ce actori sunt sau ar trebui să fie implicați: ar trebui să fie media, statul, ONG-urile. Toată lumea? Marie Richter, redactor-șef, NewsGuard (Germania), a spus pentru Newsreel2 (2021): „Redacțiile sunt destul de implicate în verificarea faptelor și cu fiecare criză care apare cred că media din Germania devine tot mai conștientă de importanța sa”. În Ungaria: portalul de știri Atlatszo a inițiat o serie despre dezinformare: colectează și demască cele mai populare știri false săptămânal, în limba maghiară, și lunar, în limba engleză, folosind un sistem de semafor pentru a evalua știrile și declarațiile publice drept adevărate sau false.
Cel de-al doilea efort de fact-checking mai semnificativ este o rubrică a portughezului Observador. Foarte puține redacții din România publică materiale de demascare și, atunci când o fac, preferă să abordeze declarațiile politice. ONG-urile sunt semnificativ mai implicate în proces, în special în fact-checking, iar Funky Citizens face parte din consorțiul internațional de verificare a rețelelor sociale. Funky Citizens depune eforturi de demascare și publică conținutul demascat pe site-ul său. Misreport, un buletin editat de o echipă de jurnaliști, se concentrează și el pe demascare și fact-checking. „Necesitatea inițiativelor stabile și fiabile de demascare este foarte mare [în România]”, a spus Codruța Simina într-un interviu pentru Newsreel2 (2021).
În Cehia, Aktualne.cz, concentrându-se pe propaganda rusă și campaniile de dezinformare în Cehia, a câștigat un premiu de jurnalism (Open Society Foundation) pentru jurnalism online. În Germania, redacțiile sunt destul de implicate în verificarea faptelor; eforturile de demascare sunt mai larg răspândite cu Correctiv, o ONG, și NewsGuard, o companie care utilizează un model de afaceri business-to-business, și departamentele de verificare a faptelor din redacțiile de știri ale serviciului public de media, inclusiv DPA, și redacțiile de știri comerciale.
Interviurile semi-structurate au relevat că măsura cantității efortului de demascare pare să fie strâns legată de nivelul de dezvoltare a sistemului media național.
Întrebările adresate în interviuri au avut ca scop identificarea actorilor implicați în demascare.
Media: media generaliste sunt implicate în demascare sau mai degrabă redacțiile mai mici și independente?
ONG-uri: există ONG-uri dedicate domeniului de demascare sau este aceasta o parte a altor activități ale lor?
Academic: există programe legate de acest domeniu? Ce se întâmplă cu programele de cercetare?
Toți respondenții au menționat lipsa unei pregătiri specifice în demascare, care a devenit o abilitate învățată de la sine, bazată pe pregătirea generală pentru activitățile jurnalistice, însoțită de: pregătire specială pentru identificarea faptelor care pot fi verificate (Marie Richter); o „nevoie de a înțelege lumea în care trăiesc” pentru studenți (Fernando Esteves); dezvoltarea abilităților pe parcursul muncii; în viitor, tehnologia și inteligența artificială (IA) ar ajuta jurnaliștii în procesul de demascare, deoarece IA rulează mai rapid și tehnologia este acum folosită pentru a crea știri false (de exemplu, în videoclipuri deep fake).
Lipsa echipelor dedicate pentru verificarea faptelor și demascare a devenit un subiect cheie de discuție la București, când Digital News Report în România, în iunie 2023, editorii de afaceri externe din principalele redacții de știri au atras atenția asupra lipsei echipelor de demascare în media generaliste românești.
Diverse entități se aliază pentru a-și uni forțele. Există inițiative comune din domeniul IA pentru a pregăti modelele „pentru bine”; un exemplu este proiectul recent lansat AI4Trust, în cadrul căruia un consorțiu format din universități, fact-checkers, organizații media și centre de cercetare lucrează interdisciplinar pentru a dezvolta instrumente IA pentru verificatorii de fapte și jurnaliști. Astfel de proiecte vizează îmbunătățirea interacțiunii dintre inteligența umană și cea artificială pentru a combate dezinformarea, încercând să ofere instrumente automate pentru demascare, în timp ce inteligența umană va avea ultimul cuvânt. În fața atâtor provocări în domeniul dezinformării, jurnaliștii nu ar trebui să fie lăsați singuri.
Notă: Articolul a fost publicat în European Journalism Observatory, tradus și adaptat de languagematters.ro